La început
În Grădina Eden, Dumnezeu vorbea cu Adam şi cu Eva faţă către faţă. „Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină, în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină” (Gen. 3,8). Dar, după acea tristă zi în care şi-au manifestat în mod deschis neascultarea faţă de Domnul lor, celor doi nu le-a mai fost îngăduit să se bucure de prezenţa Sa (Gen. 3,23.24), iar comunicarea lor faţă către faţă cu El a încetat.
1. Ce ne spun textele următoare în legătură cu întâlnirile cu Dumnezeu, faţă către faţă? Gen. 18,1-15; 32,30; Exodul 33,11; Jud. 6,22; Jud. 13,2.3.
_________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________
În numeroase ocazii, Vechiul Testament Îl identifică pe Îngerul lui Dumnezeu, sau Îngerul Domnului, cu Dumnezeu Însuşi. Iacov se referă la Dumnezeu şi la Înger în acelaşi fel (Gen. 48,15.16); Îngerul Domnului i Se arată lui Moise în rugul aprins, dar Cel care îi vorbeşte este Dumnezeu (Exodul 3,2-6); Îngerul care i S-a arătat lui Ghedeon este identificat cu Dumnezeu (Jud. 6,11-14); şi acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce-L priveşte pe Îngerul Domnului care li S-a arătat lui Manoah şi soţiei lui (Jud. 13,11-22). Ori de câte ori Dumnezeu Şi-a manifestat prezenţa fizică înaintea fiinţelor omeneşti, El a avut o înfăţişare omenească.
În Ioan 1,18, Ioan spune: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”. Aşadar, fiinţa divină care li S-a arătat oamenilor din Vechiul Testament trebuie să fi fost Isus, nu Tatăl. Ellen G. White ne spune că „după păcatul lui Adam, Domnul nu a mai vorbit direct omului; neamul omenesc a fost dat în mâinile lui Hristos şi legătura cu omenirea s-a ţinut prin El. Hristos a fost Acela care a proclamat Legea pe Muntele Sinai” – Principiile fundamentale ale educaţiai creştine, pag. 237, 238
Care a fost experienţa ta personală în ceea ce priveşte influenţa păcatului şi a răzvrătirii asupra legăturii tale cu Dumnezeu? Cu alte cuvinte, în ce mod este afectată relaţia ta cu Dumnezeu, atunci când faci ceva ce ştii că este rău, că este păcătos? În ce fel te simţi despărţit de El? În ce fel sentimentul de vinovăţie ne îndepărtează de Dumnezeu, astfel încât nu mai simţim dorinţa de a ne ruga şi de a fi în comuniune cu El? Cum te ajută această experienţă să înţelegi mai bine ce s-a întâmplat în Eden?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
