„Carne din carnea mea”

Studiul 5

Marti , 29 ianuarie 2013

 

În Geneza 2:23, Adam primeşte misiunea de a-i da un nume soţiei sale, iar el o numeşte Havah, nume înrudit cu hayah, un alt cuvânt ebraic care înseamnă „a trăi” (evreii folosesc uneori urarea lehayim, „Să trăiască!”). Cuvântul ebraic Havah (Eva) poate fi tradus cu „dătătoare de viaţă”. Numele Evei arată că ea este „mama” întregii omeniri. Astfel, noi formăm o singură familie, în sensul cel mai propriu al cuvântului.

Geneza 2

23. Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.”

4. Citeşte Faptele 17:26. Ce ne spune Pavel despre relaţia dintre frăţietatea oamenilor şi faptul că omul a fost creat de Dumnezeu? Compară cu Matei 23:9

Fapte 17

26. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,

Matei 23

9. Şi „Tată” să nu numiţi pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.

Noi suntem fraţi şi surori, pentru că ne tragem din Eva şi din Adam. Iar Dumnezeu este Tatăl nostru, al tuturor. Acest adevăr stă la baza noţiunii de egalitate dintre oameni. Gândeşte-te cât de diferite ar fi relaţiile dintre oameni dacă toţi ar recunoaşte acest adevăr important! Încă o dovadă despre starea noastră profundă de decădere şi modul serios în care ne-a afectat păcatul este realitatea tristă că, de multe ori, oamenii se poartă unii cu alţii mai rău decât se poartă cu animalele.

5. Citeşte Proverbele 14:31 şi 22:2. Cum ne ajută aceste texte să înţelegem relaţia dintre moralitate şi faptul că suntem creaţi de Dumnezeu?

Proverbe 14

31. Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său.

Proverbe 22

2. Bogatul şi săracul se întâlnesc: Domnul i-a făcut şi pe unul şi pe altul.

Oamenii sunt împărţiţi pe clase în funcţie de mai mulţi factori: politic, naţional, etnic şi, desigur, economic. Factorul economic este, probabil, cel mai stabil (chiar dacă nu a atins niciodată nivelul preconizat de Marx: proletarii din toată lumea nu s-au unit niciodată cu adevărat; dimpotrivă, s-au luptat unii cu alţii pe motivul apartenenţei la naţionalităţi diferite). Se întâmplă de multe ori şi azi, ca întotdeauna de altfel, ca bogaţii şi săracii să se privească unii pe alţii cu suspiciune şi dispreţ. Aceste sentimente au dus adesea la violenţă şi chiar la război! Cauzele sărăciei şi soluţionarea ei încă ne mai pun în încurcătură (Matei 26:11), dar un lucru e cert din Cuvântul lui Dumnezeu: fie bogaţi, fie săraci, cu toţii merităm demnitatea care ne aparţine în virtutea originilor noastre.

Matei 26

11. Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

În urmă cu mai mulţi ani, când darwinismul era la modă, unii au susţinut exploatarea celor săraci de către cei bogaţi, aducând drept argument „darwinismul social”: dacă în natură cei puternici îi exploatează pe cei slabi, atunci principiul acesta poate fi aplicat şi la economie. Ce ne spune acest exemplu de- spre importanţa crucială a formării unei concepţii corecte despre moralitate?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO