Noul Pământ
Studiul 13
Miercuri , 26 decembrie 2012
Apocalipsa 20 se încheie cu nimicirea lui Satana şi a oştilor lui. Apocalipsa 21 se deschide cu viziunea despre cerul nou şi Pământul Nou.
Apocalipsa 20
10. Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. 11. Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. 12. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. 13. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. 14. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. 15. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.Apocalipsa 21
1. Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. 2. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. 3. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. 4. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” 5. Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”7.Apocalipsa 21:1-5 conţine făgăduinţa că Dumnezeu va face toate lucrurile noi. Ce asemănări şi ce deosebiri există între pasajul acesta şi pasajul despre crearea lumii din primele două capitole din Geneza?
Apocalipsa 21
1. Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. 2. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. 3. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. 4. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” 5. Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”Cuvântul din Apocalipsa 21:1 tradus cu „nou” are sensul de „renovat”, „refăcut”, „reînnoit” şi nu „de ultimă oră” sau „proaspăt”, ca în expresia „ştire nouă”. Planul pe care l-a avut Dumnezeu la crearea iniţială rămâne nerealizat până la împlinirea făgăduinţei de înnoire a tuturor lucrurilor pe Noul Pământ. Din acest motiv, „toată firea” suspină şi tânjeşte după eliberare (Romani 8:20-22). Noua creaţie a lui Dumnezeu va consta din eliberarea cosmosului şi a acestei planete din starea actuală de nedesăvârşire şi din aducerea lor în armonie cu planul Său. Astfel, deşi Noul Pământ va fi în mod categoric diferit de cel vechi, va exista o oarecare continuitate. Noul Pământ va fi, la fel ca acesta, un loc real şi concret, locuit de fiinţe reale care vor avea trupuri reale. Pământul va fi curăţat prin foc şi înnoit (2 Petru 3:10-13).
Romani 8
20. Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, 21. că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. 22. Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.2 Petru 3
10. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. 11. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, 12. aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? 13. Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.8. Citeşte Apocalipsa 21:11-22:5 şi urmăreşte descrierea dimensiunilor Noului Ierusalim, capitala Noului Pământ. Ce face Ioan pentru a ne transmite ideea că cetatea este reală?
Apocalipsa 21
11. având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră preascumpă, ca o piatră de jasp, străvezie ca cristalul. 12. Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi, la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. 13. Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi, şi spre apus, trei porţi. 14. Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. 15. Îngerul care vorbea cu mine avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. 16. Cetatea era în patru colţuri, şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă. 17. I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. 18. Zidul era zidit de jasp, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. 19. Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de jasp; a doua, de safir; a treia, de calcedonie; a patra, de smarald; 20. a cincea, de sardonix; a şasea, de sardiu; a şaptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de crisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist. 21. Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie. 22. În cetate n-am văzut niciun Templu; pentru că Domnul Dumnezeul cel Atotputernic ca şi Mielul sunt Templul ei. 23. Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul. 24. Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. 25. Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. 26. În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor. 27. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului.Apocalipsa 22
1. Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. 2. În mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. 3. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. 4. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. 5. Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.Un lucru este cert: Noul Ierusalim este un loc concret şi real. Erezia păgână potrivit căreia trupul este rău, iar spiritul bun, este contrazisă de Scriptură. Cuvintele omeneşti, fie ele şi inspirate, nu pot transmite complet realitatea cerească, dar ne pot ajuta să aflăm ce moştenire ne aşteaptă. Să nu uităm că lumea aceasta, cu toate neajunsurile ei, nu este aşa cum a fost concepută la început; este o lume anormală pe care Hristos a venit să o readucă la starea de normalitate. Noul Pământ descris în Apocalipsa, deşi mai greu de imaginat pentru noi, cei obişnuiţi cu lumea aceasta degradată, este realitatea eternă care ne aşteaptă pe toţi. Ce speranţă extraordinară avem aici, mai ales dacă ne gândim la oamenii care cred că moartea înseamnă sfârşitul tuturor lucrurilor!
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
