Actul umilinţei
Studiul 9
Marti , 27 noiembrie 2012
Durerea Domnului Isus a fost probabil fără margini când a văzut gelozia şi luptele pentru întâietate dintre ucenicii Săi în timp ce El Se pregătea să fie răstignit.
3. Citeşte Luca 22:24-27 (vezi şi Matei 18:1; 20:21). Ce adevăr crucial nu reuşiseră ucenicii să înveţe încă?
Luca 22
24. Între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare. 25. Isus le-a zis: „Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celor ce le stăpânesc li se dă numele de binefăcători. 26. Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic; şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte. 27. Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuşi sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă.Matei 18
1. În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?”Matei 20
21. El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Porunceşte”, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta.”Lumea noastră este atât de strâmbă şi de pervertită de păcat, încât totul este invers, chiar dacă acest invers pare a fi deocamdată situaţia normală şi logică. Cui i se pare normal astăzi să fie servitorul şi nu cel servit? Viaţa aceasta nu o avem tocmai pentru a fi cei dintâi, pentru a deveni bogaţi şi pentru a fi aşteptaţi şi slujiţi de alţii? Nu este mirare că, la ultima cină, Isus a spălat picioarele ucenicilor. El ştia că orice cuvinte ar fi folosit nu ar fi putut să le arate ce înseamnă să fii „mare” înaintea lui Dumnezeu mai bine decât faptul că El a spălat picioarele unora care nu erau vrednici să-I sărute Lui picioarele.
4. Ce ne învaţă Ioan 13:1-17 despre spălarea picioarelor, ca parte a Cinei Domnului?
Ioan 13
1. Înainte de praznicul Paştilor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, şi, fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. 2. În timpul Cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, 3. Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce, 4. S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. 5. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. 6. A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” 7. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” 8. Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.” 9. „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!” 10. Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.” 11. Căci ştia pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi.” 12. După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? 13. Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul” şi bine ziceţi, căci sunt. 14. Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. 15. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. 16. Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis. 17. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.Adevărul reiese atât de clar din aceste versete! În versetul 3 se spune că Isus ştia că „Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini”. Ce se întâmplă după aceea? Isus, ştiind că „de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce”, S-a ridicat de la masă şi a început să le spele picioarele ucenicilor (vers. 5). Uimirea lor a fost foarte mare, chiar dacă nu înţelegeau pe deplin cine era Isus. Lecţia a fost prea evidentă ca să nu o priceapă.
De asemenea, gândeşte-te ce semnifică faptul că serviciul spălării picioarelor precede Cina Domnului. Înainte de a cere să primim tot ce a făcut Hristos pentru noi, este necesar să venim la Cina Domnului cu smerenie, înţelegând cum suntem de fapt şi cât de mare nevoie avem de harul divin.
Spălarea picioarelor cărei persoane ţi-ar aduce un mare bine spiritual?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
Buna Andra,
Incep sa-ti raspund cu ultima intrebare; cand este un numar impar, ultimile trei persoane fac spalarea impreuna si s-a rezolvat, nu?
Legat de spalarea picioareleor noi trebuie sa intelegem ca Domnul Isus Hristos ne-a exemplificat faptic tot ceea ce trebuia sa facem si noi. Profesorii, teologii, oamenii foarte credinciosi, numesc spalarea picioarelor „Micul botez”!! Ca un practicant din credinta al acestui act iti pot spune ca este greu de descris in cuvinte solemnitatea momentului, pacea care vine peste suflet, bucuria, as indrazni chiar fericirea!! Numai cei care practica acest ritual pot sa inteleaga pe deplin importanta acestuia. Te rog sa te gandesti ca atunci cand partenera(ipotetic vorbind), iti atinge picioarele te atinge mainile lui Isus. Sunt multe de spus, ti-as recomanda sa participi la un astfel de moment si cred ca vei trai ceva minunat. Domnul Isus s-a tins de leprosi! si nu i-a fost sila.!! nu?
Domnul Isus a lasat multe invataturi cu multe ocazii publice.Aceasta invatatura,a spalarii picioarelor, El o prezinta intr-un cadru restrans, doar ucenicilor,cu o ocazie speciala,cina de dinaintea crucificarii sale.De aici rezulta clar aplicabilitatea ei in primul rand la corpul restrans al credinciosilor.Pe de alta parte ucenicii inainte de aceasta cina tocmai se certasera pentru cine era mai mare intre ei.Noi,chiar daca santem credinciosi nu e ca nu ne mai jignim intre noi din diferite motive mai mult sau mai putin insemnate.Biserica e ca un spital unde cei bolnavi vin sa se vindece.O data ce ai venit in biserica ,in afara faptului ca recunosti ca esti bolnav de boala pacatului,nu e ca toti santem educati, manierati,rabdatori,umili,amabili etc.In contactul acesta social incepem sa crestem impreuna in Hristos.Ne vindecam de suferintele noastre sufletesti si spirituale.Randuiala spalarii picioarelor este in primul rand indicata pentru a lega ranile deschise in familia bisericii prin comportamentul nostru neatent,prin lipsa noastra de veghiere.Inainte de a spala picioarele celui cu care esti in conflict esti indemnat sa te umilesti in inima ta,cerandu-ti iertare,rugandu-te impreuna cu celalalt,plangand impreuna daca este cazul, multumind impreuna pentru Harul de putea lua inca o Cina impreuna.Spalarea picioarelor in sine nu ne purifica, spalarea doar ofera ocazia pocaintei si umilintei,este pretextul slujirii nu mijlocul.
16. Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.
17. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.
Isus vorbește la plural în versetul 17 (despre mai multe lucruri care trebuie făcute).Deci vorbește de faptele pe care trebuie să le facem pentru aproapele nostru cu umilință.Cu aceeași umilință pe care a avut-o și El când le-a spălat piciarele fiind învățătorul lor.A mai vrut să pună în mintea lor și statutul egalității dintre ei și semenii lor totodată.A mai vrut să înfăptuiască ce spusese,că Fiul omului a venit ca să slujească,nu să i se slijească,dând așa dovada că faptele concordau cu ceea ce predica.,,înțelege-ți voi ce v-am făcut Eu”? Predica slujire,jertfire,dragoste,sacrificiu,umilință,lucruri pe care doar puțini le-au înțeles.
Cum pune Andra problema nu este greșit,dar nici ritualul spălării picioarelor între frați nu îl văd greșit.Numai că pentru unii a devenit obișnuință și rutină și după ce ies din biserică în sabatul cu cina,ura și răutatea iau imediat locul așa-zisei umilințe pe care ar trebui să o aibă până la următoarea spălare de picioare 🙂 🙂 pace 🙂
Mi-au fost puse întrebări: “Sora White, credeţi că Domnul mai are lumină nouă pentru noi, ca popor?” Am răspuns, “Cu siguranţă! Nu numai că aşa cred, ci vorbesc în cunoştinţă de cauză. Ştiu că există adevăr preţios pe care trebuie să-l descoperim, dacă noi suntem poporul care va sta în ziua pregătirii lui Dumnezeu.3 SM 174 (Ms. 24, 1888)
Însoţitorul meu a spus: “Mai este multă lumină care trebuie să strălucească din Legea lui Dumnezeu şi din evanghelia neprihănirii. Această solie, înţeleasă în adevăratul ei caracter, şi proclamată prin Duhul, va lumina pământul cu slava ei.” Manuscris 15, 1888
Unde este smerenia in actul spalarii picioarelor la cina?
Nu este fata de omul caruia ii spal picioarele ci prin acest act umil ma prinde si aprinde amitindu-mi de Domnul meu ce a putut sa faca pt mine !
Smerenia este in inima mea! Aceasta este condita obligatorie in care il pot primi pe Domnul meu!
Desigur pot sa o fac si cu altul strain din afara bisericii ( si uneori este necesar daca sunt crestin, de mila, de bine, pt a fi un model, pt ca sunt bun etc) dar intre ai mei sunt inteles si este cadrul propice sa ma gindesc
la ce a facut Isus pt mine ! „Pt mine” cred ca maremareeste raspunsul de ce fac actul umilintei in biserica; nu am povara „binelui” datorita reprocitatii )Pt altul si trebuie sa fac si in afara bisericii!
Cu condiția obligatorie să fiu smerit Îl pot primi pe Domnul în inima mea?Despre ce vorbești?Smerenia și umilința sunt caracteristice Duhului lui Dumnezeu iar acestea se văd în noi când El locuiește în fiecare.Deci unde Duhul locuiește,ca rod al locuirii aduce umilință. 🙂