Aleşi pentru mântuire (2 Tesaloniceni 2:13-17)

Studiul 13

Duminica , 23 septembrie 2012

 

Textele acestea ne trimit cu gândul la rugăciunea introductivă din 1 Tesaloniceni. Este ca şi cum Pavel s-ar întoarce în punctul din care a plecat, dându-le celor două epistole o încheiere comună. Aici el îşi exprimă preocuparea ca tesalonicenii să nu se abată de la calea pe care i-a adus.

1.De ce Îi mulţumeşte Pavel lui Dumnezeu pentru tesaloniceni? Ce le cere să facă? De ce sunt cuvintele sale atât de potrivite pentru noi astăzi? 2 Tesaloniceni 2:13-17

2 Tesaloniceni 2

13. Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.

14. Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.

15. Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.

16. Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde,

17. să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!

Viaţa tesalonicenilor era pentru Pavel o dovadă că ei fuseseră „aleşi pentru mântuire”. Unele traduceri redau expresia prin „v-a ales de la început pentru mântuire”. Mântuirea este un dar, însă credinciosul şi-o însuşeşte prin lucrarea de sfinţire a Duhului şi prin credinţa în adevăr. Viaţa credinciosului este mai mult decât o experienţă subiectivă; ea este ferm întemeiată pe adevăr.

De aici şi preocuparea majoră a lui Pavel ca tesalonicenii să păstreze învăţăturile pe care le-au primit prin epistole şi prin viu grai. Cu trecerea timpului, oamenii uită adevărurile pe care le-au înţeles şi de aceea e necesar ca ele să fie repetate de predicatorii şi învăţătorii noştri.

În primele zile ale bisericii, exista o preferinţă pentru cuvântul rostit, şi nu pentru cuvântul scris. Cuvântul rostit este mai puţin expus la denaturări neintenţionate. Tonul vocii şi gesturile transmit mesajul cu o mai mare acurateţe decât cuvintele scrise pe o pagină. De aceea predicarea, ca metodă de comunicare, nu se demodează niciodată.

Totuşi cuvântul scris (de exemplu, epistola lui Pavel) este mai puţin expus la denaturarea intenţionată a adevărului de către aceia care vor să schimbe Evanghelia în interesul propriu. Cuvântul scris oferă o normă sigură şi neschimbătoare pe baza căreia putem verifica mesajele transmise oral în predici. În cartea Faptele apostolilor, bereenii sunt lăudaţi pentru că acordau atenţie mesajelor orale şi totodată cercetau cu atenţie Scripturile (Faptele 17:11).

Fapte 17

11. Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.

Reciteşte pasajul de astăzi. Sunt multe forţe care vor să ne abată de la adevăr. Gândeşte-te la modul în care te-ai schimbat de-a lungul timpului. Schimbările acestea au fost în direcţia ancorării treptate în adevăr sau îndirecţia îndepărtării de el? În ce direcţie se îndreaptă viaţa ta?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO