Recunoştinţa lui Pavel (2 Tesaloniceni 1:3,4)

Studiul 11

Luni . 10 septembrie 2012

 

Pavel are tendinţa de a folosi fraze foarte lungi. Pasajul din 2 Tesaloniceni 1:3-10 este o singură frază a cărei temă principală este a doua venire a lui Isus. Totuşi, în introducerea ei, nu se aminteşte despre a doua venire:„Suntem datori să-I aducem tot timpul mulţumiri lui Dumnezeu pentru voi” (2 Tesaloniceni 1:3, traducerea autorului). Comentariile lui Pavel referitoare la revenirea lui Isus (vers. 6-10) fac parte din motivele pentru care Îi mulţumeşte Domnului pentru tesaloniceni.

2 Tesaloniceni 1

3. Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.

4. De aceea ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi.

5. Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.

6. Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează

7. şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,

8. într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.

9. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,

10. când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.

4.Ce principiu important al creşterii în credinţă descoperim în versetele 3 şi 4? Ce se întâmplă cu credinţa atunci când încetează să crească?

Cuvântul trebuie este verbul principal din 2 Tesaloniceni 1:3-10. Pavel se simte dator să-I mulţumească lui Dumnezeu întrucât credinţa tesalonicenilor creşte mereu şi dragostea lor pentru fraţii de credinţă sporeşte. În original, ambele verbe sunt la timpul prezent şi, prin urmare, creşterea lor în credinţă şi în dragoste era continuă şi constantă. Acest tip de creştere este fundamentală pentru ca biserică să fie sănătoasă. La fel ca o plantă, şi biserica moare dacă nu creşte spiritual.

În capitolele 3 şi 4 ale epistolei, Pavel îi aduce bisericii câteva critici semnificative. Dar el ştie că membrii au nevoie de multă apreciere pentru a fi capabili să înţeleagă că aceste critici sunt constructive. De aceea el include în primul capitol multe cuvinte de apreciere. Un motiv pentru care îi apreciază este faptul că ei continuă să rabde persecuţia. El îi laudă în mod special pentru „statornicia” lor în necazuri. Pavel nu mai aminteşte de credinţa, dragostea şi nădejdea lor (1 Tesaloniceni 1:3), ci de credinţa, dragostea şi statornicia lor. Înlocuirea „speranţei” cu „statornicia” îl ajută pe Pavel să introducă mai târziu descrierea celei de-a doua veniri a lui Isus.

1 Tesaloniceni 1

3. căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!

Ca urmare a creşterii lor în credinţă şi în dragoste, tăria lor în faţa necazurilor a devenit un motiv de laudă pentru apostoli în toate bisericile prin care aceştia merg. Tesalonicenii au devenit un model de loialitate creştină într-o perioadă critică.

Cum te pot ajuta încercările şi necazurile să creşti în credinţă? Pe de altă parte, nu este mai greu să ne păstrăm credinţa atunci când trecem prin încercări?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO