Studiul 1

Duminica , 1 iulie 2012

 

1. De ce au respins filipenii Evanghelia cu atâta înverşunare? Ce principiu important descoperim în reacţia lor, principiu la care şi noi trebuie să fim atenţi? Cum se manifestă acest principiu uneori chiar şi în viaţa celor care se numesc creştini? Faptele 16:9-40

Fapte 16

9. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!”
10. După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.
11. După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis.
12. De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-un ţinut al Macedoniei şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile.
13. În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă.
14. Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.
15. După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm.
16. Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei.
17. Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.”
18. Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela.
19. Când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea fruntaşilor.
20. I-au dat pe mâna dregătorilor şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură cetatea; sunt nişte iudei,
21. care vestesc nişte obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.”
22. Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei şi au poruncit să-i bată cu nuiele.
23. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.
24. Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci.
25. Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.
26. Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.
27. Temnicerul s-a deşteptat; şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit.
28. Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici.”
29. Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila;
30. i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”
31. Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”
32. Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui.
33. Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.
34. După ce i-a dus în casă, le-a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.
35. Când s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele, să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.”
36. Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimis să vi se dea drumul; acum, dar, ieşiţi afară şi duceţi-vă în pace.”
37. Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!”
38. Cei ce purtau nuielele au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s-au temut, când au auzit că sunt romani.
39. Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă şi i-au rugat să părăsească cetatea.
40. Ei au ieşit din temniţă şi au intrat în casa Lidiei; şi, după ce au văzut şi mângâiat pe fraţi, au plecat.

Evanghelia este vestea bună despre faptele măreţe săvârşite de Dumnezeu prin Hristos, fapte care duc la iertare, acceptare şi transformare (Rom. 1:16,17). Din cauza păcatului, întreaga omenire era condamnată; prin moartea şi învierea lui Isus, întreaga omenire a primit o nouă şansă de a avea viaţa veşnică pentru care Dumnezeu îi crease pe oameni încă de la început. El Şi-a adus lucrarea la îndeplinire pe când eram noi încă păcătoşi (Rom. 5:8). Lucrarea de răscumpărare a fost realizată de Domnul Isus fără ajutorul nostru, iar noi nu putem contribui cu nimic la ea. Totuşi Evanghelia devine o realitate în viaţa noastră numai atunci când recunoaştem că merităm să fim condamnaţi pentru păcatele noastre şi primim iertarea oferită prin Isus.

Romani 1

16. Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;
17. deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”

Romani 5

8. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

Dacă Evanghelia este o veste atât de bună şi dacă nu ni se cere nimic în schimb pentru a o primi, de ce unii oameni o resping sau i se opun? Răspunsul este simplu: acceptarea Evangheliei ne cere să renunţăm la încrederea în noi înşine şi în lucrurile pământeşti, cum ar fi banii, puterea şi atracţia fizică. Acestea nu sunt lucruri rele în sine, dacă se respectă voinţa şi căile lui Dumnezeu. Însă atunci când oamenii se agaţă de lucrurile trecătoare şi le aşază în locul asigurării Evangheliei, Evanghelia şi cei care o proclamă devin pentru ei o ameninţare.

2. Cum erau Pavel şi Sila când au ajuns la Tesalonic? 1 Tesaloniceni 2:1,2

1 Tesaloniceni 2

1. Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică.
2. După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.

Când au venit la Tesalonic, Pavel şi Sila încă sufereau urmările loviturilor grele şi ale întemniţării din Filipi (Faptele 16:22-24). Cu toate acestea, ei au fost încurajaţi de semnele puterii lui Dumnezeu. Ei au intrat plini de curaj în sinagoga din Tesalonic, în ciuda suferinţei personale, şi au vorbit şi acolo despre Mesia, care le schimbase viaţa şi care îi trimisese în misiunea de predicare a veştii bune acolo unde nu fusese predicată încă.

Fapte 16

22. Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei şi au poruncit să-i bată cu nuiele.
23. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.
24. Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci.

Care lucruri din lume ne pot îndepărta de Domnul dacă nu suntem atenţi? De ce trebuie să păstrăm tot timpul în centrul atenţiei jertfa lui Isus şi semnificaţia ei, mai ales atunci când tentaţia lumii este foarte puternică?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO