Alte daruri

Studiul 3

Miercuri , 18 aprilie 2012

 

Când discutăm despre darurile spirituale şi despre lucrarea de evanghelizare şi mărturie personală, tindem să ne concentrăm atenţia asupra darului de a evangheliza, de a predica şi de a-i învăţa pe alţii. Este adevărat că nu toate darurile au legătură directă cu evanghelizarea, dar, dacă sunt exercitate în cadrul bisericii, ele vor avea un impact asupra lucrării.

5. Reciteşte Faptele 6:1-4. Câţiva membri ai bisericii primare au primit responsabilităţile pe care le au diaconii din vremea noastră. De ce nu au mai făcut ucenicii această lucrare? Care este principiul descoperit aici?

Fapte 6

1. În zilele acelea, când s-a înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor de toate zilele.

2. Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.

3. De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.

4. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.”

Diaconii aleşi participau la planul general al bisericii primare de evanghelizare prin faptul că le permiteau ucenicilor să se ocupe neîntrerupt de evanghelizare şi de predicare. Astfel, darurile lor nu îi făceau apţi să slujească în prima linie, dar îi ajutau să exercite o influenţă asupra ei. Probabil că faptul că ei distribuiau ajutoarele pentru văduvele sărace îi determina pe oameni să asculte Evanghelia cu mai mare interes. Numai Dumnezeu ştie cât bine au făcut aceşti oameni prin slujbele lor.

Pentru ca biserica să funcţioneze, este nevoie de conducători şi de administratori în domeniul organizării, al finanţelor etc. Cei care Îi slujesc Domnului în aceste poziţii trebuie să înţeleagă că fac parte dintr-o echipă şi că aportul lor este esenţial pentru îndeplinirea misiunii generale a bisericii.

6. Citeşte Faptele 2:40-47. Ce daruri spirituale au fost exercitate în această situaţie şi care a fost rezultatul, nu numai în ceea ce priveşte mărturia, ci şi formarea de ucenici? Ce lecţii putem învăţa de aici?

Fapte 2

40. Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”

41. Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.

42. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

43. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.

44. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte.

45. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.

46. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.

47. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.

Cuvântul a adăuga din Faptele 2:47 este întrebuinţat cu sensul de a integra într-o anumită comunitate. Cei nou-convertiţi nu numai că se alăturau bisericii, ci deveneau parte a ei şi intrau în atenţia ei. În aceste situaţii erau exercitate multe daruri: darul administrării, al conducerii, al ospitalităţii, al lucrării pastorale şi al slujirii altora. Avem aici un bun exemplu de exercitare a darurilor spirituale individuale spre beneficiul întregii biserici prin susţinerea lucrării de evanghelizare realizată de alţii.

Gândeşte-te la partea ta, la rolul tău, la lucrarea pe care o îndeplineşti tu în biserică. În ce măsură corespunde cu misiunea generală a bisericii?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO