Dumnezeul care ne ascultă rugăciunile
Studiul 10
3 martie 2012
Pentru studiul de săptămâna aceasta, citeşte: Coloseni 4:2; Romani 12:12; Matei 26:34-44; Evrei 11:6; Iacov 4:2; Ioan 14:15; 1 Tesaloniceni 4:3.
Sabat după-amiază
Text de memorat: „Seara, dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.” (Psalmii 55:17)
Gândul central: În Biblie, găsim de nenumărate ori invitaţia lui Dumnezeu de a ne ruga. Rugăciunea este o parte esenţială a umblării noastre cu El.
Ellen White ne-a lăsat următoarele cuvinte despre rugăciune: „Tatăl nostru ceresc aşteaptă să-Şi reverse asupra noastră plinătatea binecuvântărilor Sale. Este privilegiul nostru acela de a bea cu îndestulare din fântâna iubirii nemărginite. Este de mirare că ne rugăm atât de puţin! Cu toate că Dumnezeu este binevoitor şi gata să asculte rugăciunea sinceră a celui mai umil dintre copiii Săi, din partea noastră se manifestă o mare reţinere şi mult dezinteres de a-I face cunoscute nevoile noastre. Ce pot gândi îngerii cerului despre fiinţele omeneşti sărmane, neajutorate şi supuse ispitei, care, în ciuda faptului că inima iubirii infinite a lui Dumnezeu se pleacă spre ele, gata să le dea mai mult decât cer sau gândesc, totuşi se roagă atât de puţin şi au atât de puţină credinţă? Îngerii se închină înaintea lui Dumnezeu cu bucurie şi simt plăcere să stea aproape de El. Ei consideră comuniunea cu Dumnezeu cea mai mare bucurie a lor; totuşi fiii acestui pământ, care au atât de multă nevoie de ajutorul pe care numai El îl poate da, par a fi mulţumiţi să umble în afara luminii Duhului Său şi fără însoţirea prezenţei Sale.” – Calea către Hristos, pag. 94
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
