Sabatul în Exodul

Studiul 7

Luni , 13 februarie 2012

 

3. Ce ne spune Domnul în porunca a patra să facem şi de ce? Ex. 20:8-11

Exodul 20

8. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.

9. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.

10. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.

11. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

Toţi membrii familiei, dar şi toţi sclavii şi toate sclavele, muncitorul şi „şeful” trebuie să se odihnească împreună. Sabatul este un factor egalizator, un mijloc de eliberare din inechităţile existente în structura socială. Înaintea lui Dumnezeu, toţi oamenii sunt egali, iar Sabatul transmite acest adevăr crucial într-un mod unic, mai ales într-o lume împărţită în clase sociale, care aşază unele categorii de oameni „mai presus” sau „mai prejos” de altele.

Textul acestei porunci are o structură foarte interesantă:

A. Introducere: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti” (vers. 8).
B. Poruncă: „Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău” (vers. 9).
C. Motivaţie: „Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă, închinată Domnului, Dumnezeului tău…” (vers. 10 p.p.).
B1. Poruncă: „… să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău…” (vers. 10 u.p.).
C1. Motivaţie: „Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, iar în ziua a şaptea S-a odihnit…” (vers. 11 p.p.).
D. Concluzie: „… de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o” (vers. 11 u.p.).

Partea A este afirmaţia introductivă, care prezintă principiul esenţial al poruncii Sabatului în ansamblu. Partea B conţine porunca pozitivă de a munci în cele şase zile ale săptămânii. Partea B1 conţine porunca prohibitivă corespunzătoare, de abţinere de la orice muncă în ziua Sabatului şi menţiunea cu privire la respectarea ei de întreaga familie, de oaspeţii casei şi chiar de animalele domestice ale familiei.

Partea C şi C1 prezintă motivaţia poruncilor. Partea C recunoaşte împărţirea săptămânii în şase zile plus ziua a şaptea, subliniind că „ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău”. Partea C1 începe cu expresia „căci” şi prezintă motivaţia detaliată, amintind faptul că Domnul a lucrat şase zile şi S-a odihnit în ziua a şaptea, făcând astfel referire directă la primul Sabat din săptămâna creaţiunii. Partea D este o frază independentă care începe cu „de aceea”, constituind concluzia. Ultimele cuvinte „şi a sfinţit-o”, corespund cu îndemnul din afirmaţia introductivă (partea A – „ca s-o sfinţeşti”). Ambele părţi sunt legate de sfinţenia pe care Dumnezeu i-a atribuit-o Sabatului în Geneza 2:3.

Geneza 2

3. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO