Apelul pastoral al lui Pavel
Studiul 9
19 noiembrie 2011
Pentru studiul de săptămâna aceasta, citeşte: Galateni 4,12-20; 1 Corinteni 11,1;Filipeni 3,17; 1 Corinteni 9,19-23; 2 Corinteni 4,7-12.
Text de memorat: „Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.” (1 Corinteni 11,1)
Sabat după-amiază
După cum am văzut în studiile anterioare, Pavel le-a vorbit galatenilor în mod deschis. Cuvintele lui categorice reflectă preocuparea inspirată pe care o simţea faţă de binele spiritual al bisericii pe care o înfiinţase. Epistola către galateni abordează o problemă teologică esenţială şi, mai mult decât atât, demonstrează cât de importantă e doctrina corectă. Dacă nu ar fi atât de important ce credem, dacă nu ar conta atât de mult ca doctrina să fie corectă, atunci de ce dă dovadă Pavel de atâta ardoare şi intransigenţă în epistola lui? Adevărul este că are o mare importanţă ceea ce credem şi îndeosebi ceea ce credem cu privire la Evanghelie.
În Galateni 4,12-20, Pavel îşi continuă argumentaţia, dar schimbă puţin perspectiva. El a adus deja câteva argumente detaliate şi complexe din punct de vedere teologic pentru a-i convinge pe galateni de greşelile lor, iar acum face un apel pastoral, cu caracter mai personal. Spre deosebire de învăţătorii falşi, care nu aveau nicio preocupare reală faţă de ei, Pavel îşi manifestă preocuparea autentică, îngrijorarea, speranţa şi dragostea, ca un păstor bun faţă de turma lui rătăcită. El nu numai că le corectează teologia, ci caută şi să le slujească celor pe care îi iubea.
Galateni 4
12. Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci şi eu sunt ca voi. Nu mi-aţi făcut nicio nedreptate. 13. Dimpotrivă, ştiţi că în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată. 14. Şi n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuşi Hristos Isus. 15. Unde este, dar, fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat. 16. M-am făcut oare vrăjmaşul vostru pentru că v-am spus adevărul? 17. Nu cu gând bun sunt plini de râvnă ei pentru voi, ci vor să vă dezlipească de noi, ca să fiţi plini de râvnă faţă de ei. 18. Este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine, nu numai când sunt de faţă la voi. 19. Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi! 20. O, cum aş vrea să fiu acum de faţă la voi şi să-mi schimb glasul; căci nu ştiu ce să mai cred! Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
