duminică, 6 noiembrie 2011
2

Legea şi făgăduinţa

Studiul 7

Duminică , 6 noiembrie 2011

1. Ce întrebare pune Pavel în Gal. 3,21?

Galateni 3

21. Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.

Înţelegând că explicaţiile lui i-ar putea determina pe adversari să tragă concluzia că el ar avea o imagine distorsionată despre Lege sau că explicaţiile lui despre întâietatea făgăduinţelor lui Dumnezeu nu ar fi altceva decât o desconsiderare voalată a lui Moise şi a Torei, Pavel abordează exact întrebarea pe care ei urmau să o ridice: „Vreţi să spuneţi că Legea contrazice făgăduinţele lui Dumnezeu?” Răspunsul lui este cât se poate de clar: „Nicidecum!” Concluzia aceasta este imposibilă, întrucât Dumnezeu nu Se contrazice pe Sine. Dumnezeu a dat şi făgăduinţa, şi Legea. Ele nu se exclud una pe cealaltă. Singura deosebire dintre ele este dată de rolul şi de funcţiile pe care le au, în general, în Planul de Mântuire.

2. Ce concepţii greşite aveau adversarii lui Pavel despre rolul Legii? Gal. 3,21, compară cu Lev. 18,5 şi Deut. 6,24.

Leviticul 18

5. Să păziţi legile şi poruncile Mele: omul care le va împlini va trăi prin ele. Eu sunt Domnul!

Deuteronomul 6

24. Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi şi să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, ca să fim întotdeauna fericiţi şi să ne ţină în viaţă, cum face astăzi.

Oamenii aceştia credeau că Legea poate să dea viaţă spirituală. Concepţiile lor se bazau, probabil, pe interpretarea greşită a unor pasaje din Vechiul Testament, precum Levitic 18,5 şi Deuteronomul 6,24, care declară că Legea arată cum trebuie trăită viaţa de cei care rămân în legământul cu Dumnezeu. Legea stabilea regulile de vieţuire în cadrul legământului, însă ei ajunseseră la concluzia că Legea era sursa relaţiei omului cu Dumnezeu. Însă Biblia arată clar că numai Dumnezeu şi Duhul Său au puterea de a da viaţă (2 Împ. 5,7; Neem. 9,6; Ioan 5,21, Rom. 4,17). Legea nu poate să-i dea omului viaţă spirituală. Însă aceasta nu înseamnă că ea este în opoziţie cu făgăduinţa lui Dumnezeu.

2 Imparati 5

7. După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel şi-a rupt hainele şi a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor şi să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să ştiţi dar, şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.”

Neemia 9

6. Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, şi pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor acestor lucruri, şi oştirea cerurilor se închină înaintea Ta.

Ioan 5

21. În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.

Romani 4

17. după cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care învie morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.

Pentru a demonstra că Legea nu poate să dea viaţă, Pavel scrie în Galateni 3,22: „Dar Scriptura a închis totul sub păcat”. În Romani 3,9-19, el preia o serie de versete din Vechiul Testament pentru a arăta cât de răi suntem noi, oamenii. Pasajele acestea sunt prezentate într-o anumită ordine. Mai întâi, el vorbeşte despre esenţa problemei păcatului (atitudinea egoistă care afectează inima omenească), apoi despre manifestările păcatului şi, în final, despre universalitatea lui. Din cauza răspândirii păcatului şi a limitărilor Legii, făgăduinţa vieţii veşnice ajunge la noi doar prin credincioşia demonstrată de Hristos în locul nostru.

Romani 3

9. Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat,
10. după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.
11. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
13. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă;
14. gura le este plină de blestem şi de amărăciune;
15. au picioarele grabnice să verse sânge;
16. prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor;
17. nu cunosc calea păcii;
18. frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”
19. Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.

Deşi Legea nu ne poate mântui, ce beneficii mari ne aduce respectarea ei? Altfel spus, ce lucruri bune îţi aduce în viaţă ascultarea de Lege?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO