[duminică, 21 decembrie] Ai fost acolo!
„Iosua a adunat toate seminţiile lui Israel la Sihem şi a chemat pe bătrânii lui Israel, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui şi pe căpeteniile oştii. Ei s-au înfăţişat înaintea lui Dumnezeu” (Iosua 24:1). Sihem era locul unde Avraam construise un altar la sosirea sa în țară și unde Dumnezeu i-a dat pentru prima dată promisiunea primirii țării (Geneza 12:7). Acum, când promisiunile făcute lui Avraam erau împlinite, poporul Israel reînnoiește legământul cu Dumnezeu chiar în locul în care a fost făcută prima promisiune. Apelul lui Iosua reamintește de cuvintele lui Iacov de a scoate „dumnezeii străini care sunt în mijlocul [lor]” (Iosua 24:23; compară cu Geneza 35:2-4). Geografia evenimentului în sine transmite apelul de a demonstra o loialitate deplină față de Domnul, prin respingerea tuturor celorlalți „dumnezei”.
1. Care este ideea principală a mesajului lui Dumnezeu pentru Israel din Iosua 24:2-13?
Iosua 24:2-13
„2 Iosua a zis întregului popor: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Părinţii voştri, Terah, tatăl lui Avraam şi tatăl lui Nahor, locuiau în vechime de cealaltă parte a Râului (Eufrat) şi slujeau altor dumnezei. 3 Eu am luat pe tatăl vostru Avraam din cealaltă parte a Râului şi l-am purtat prin toată ţara Canaanului; i-am înmulţit sămânţa şi i-am dat pe Isaac. 4 Lui Isaac i-am dat pe Iacov şi pe Esau: lui Esau i-am dat în stăpânire muntele Seir, iar Iacov şi fiii lui s-au pogorât în Egipt. 5 Am trimis pe Moise şi pe Aaron şi am lovit Egiptul cu minunile pe care le-am făcut în mijlocul lui; apoi v-am scos afară din el. 6 Am scos pe părinţii voştri din Egipt şi aţi ajuns la mare. Egiptenii au urmărit pe părinţii voştri până la Marea Roşie, cu care şi călăreţi. 7 Părinţii voştri au strigat către Domnul. Şi Domnul a pus întuneric între voi şi egipteni, a adus marea înapoi peste ei şi i-a acoperit. Aţi văzut cu ochii voştri ce am făcut egiptenilor. Şi aţi rămas multă vreme în pustie. 8 V-am adus în ţara amoriţilor, care locuiau dincolo de Iordan, şi ei au luptat împotriva voastră. I-am dat în mâinile voastre; aţi pus stăpânire pe ţara lor şi i-am nimicit dinaintea voastră. 9 Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, s-a sculat şi a pornit la luptă împotriva lui Israel. A chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme. 10 Dar n-am vrut să ascult pe Balaam: el v-a binecuvântat şi v-am izbăvit din mâna lui Balac. 11 Aţi trecut Iordanul şi aţi ajuns la Ierihon. Locuitorii Ierihonului au luptat împotriva voastră: amoriţii, fereziţii, canaaniţii, hetiţii, ghirgasiţii, heviţii şi iebusiţii. I-am dat în mâinile voastre, 12 am trimis înaintea voastră viespe bondărească şi i-a izgonit dinaintea voastră, ca pe cei doi împăraţi ai amoriţilor: nu cu sabia, nici cu arcul tău. 13 V-am dat o ţară pe care n-o munciserăţi, cetăţi pe care nu le zidiserăţi, dar pe care le locuiţi, vii şi măslini pe care nu-i sădiserăţi, dar care vă slujesc ca hrană.”
Dumnezeu este subiectul principal al trecutului evocat: „Eu am luat”, „i-am dat”, „am trimis”, „am lovit”, „am făcut”, „am scos”, „v-am izbăvit” etc. Poporul Israel nu este personajul principal al narațiunii, ci mai degrabă cel asupra căruia se răsfrânge aceasta. Dumnezeu este Cel care a creat poporul Israel. Dacă Dumnezeu nu ar fi intervenit în viața lui Avraam, israeliții ar fi slujit acelorași idoli. Existența lui Israel ca națiune nu este meritul niciunuia dintre strămoșii săi, ci lucrarea exclusivă a harului lui Dumnezeu. Faptul că israeliții s-au stabilit în țară nu este un motiv de laudă, ci exact motivul pentru care ar trebui să-L slujească pe Dumnezeu.
Cuvântarea Domnului conține de 5 ori o trecere de la „voi” la „ei” (părinții). Părinții și această generație de la Sihem sunt tratați ca unii și aceiași. Iosua încearcă să arate ceea ce Moise afirmase deja în Deuteronomul 5:3, că Domnul nu a încheiat legământul doar cu părinții, ci cu toți cei prezenți la acel moment. Marea majoritate a celor prezenți nu trecuseră prin experiența exodului. Nu „toți” fuseseră la Horeb. Totuși, Iosua spune că toți au fost acolo. Pe scurt, lecțiile trecutului trebuie să fie însușite de fiecare nouă generație. Dumnezeul care a lucrat pentru strămoși în trecut este gata să acționeze pentru generația prezentă.
Care sunt modalitățile prin care noi, ca biserică, putem avea un mai bun simț al responsabilității colective, adică să înțelegem ideea că ceea ce facem are impact asupra tuturor celor din biserică?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
