[joi, 18 decembrie] Alipiți-vă de Domnul!
Singura modalitate prin care poporul Israel va putea să evite ispita idolatriei și mânia lui Dumnezeu nu este reamintirea constantă a interdicțiilor din legământ, ci încurajarea unei supuneri conștiente și consecvente față de Domnul. Același verb „a se alipi, a se lipi” de Domnul (vezi Deuteronomul 4:4) este folosit și pentru a descrie legământul de căsătorie dintre soț și soție (Geneza 2:24) sau loialitatea lui Rut față de Naomi (Rut 1:14). Este important de remarcat faptul că, potrivit evaluării lui Iosua, o astfel de credincioșie a caracterizat poporul Israel ca națiune „până în ziua aceasta”. Din păcate, aceeași afirmație nu va fi valabilă pentru perioadele ulterioare din istoria lui Israel, după cum o demonstrează cu tristețe cartea Judecătorii (Judecătorii 2:2,7,11; 3:7,12; 4:1 etc.)
6. Iosua îi îndeamnă pe israeliți să-L iubească pe Domnul, Dumnezeul lor (Iosua 23:11; compară cu Deuteronomul 6:5). Dragostea nu poate fi impusă, altfel și-ar pierde esența. Totuși în ce sens poate fi dragostea poruncită?
Ca să se bucure în permanență de binecuvântările legământului, poporul Israel va trebui să rămână loial lui Dumnezeu. Ebraica este extrem de expresivă: „Fii foarte atent pentru binele sufletului tău!” Cuvântul ’ahabah, „a iubi”, poate face referire la o gamă largă de sentimente umane, inclusiv la relația de prietenie, intimitatea sexuală, tandrețea maternă, dragostea romantică și loialitatea față de Dumnezeu. Dacă înțelegem dragostea pentru Dumnezeu ca pe un angajament conștient și ca pe un devotament față de El, ea poate fi impusă fără a-i încălca natura în esență (compară cu Ioan 13:34). Dumnezeu a intenționat întotdeauna ca supunerea față de poruncile Sale să izvorască dintr-o relație personală cu El (Exodul 19:4 [„v-am adus aici la Mine”]; Deuteronomul 6:5; compară cu Matei 22:37) bazată pe ceea ce El a făcut pentru oameni în marea Lui milă și dragoste. Porunca de a-L iubi pe Dumnezeu exprimă, în același timp, natura reciprocă, dar nu simetrică, a iubirii divine. Dumnezeu dorește să intre într-o relație profundă, personală, cu fiecare persoană care Îi împărtășește iubirea. Astfel, iubirea Sa universală constituie cadrul pentru manifestarea iubirii noastre voluntare, reciproce.
Domnul Isus le-a dat ucenicilor Lui o poruncă nouă. În ce sens era aceasta o poruncă nouă și veche în același timp? Studiază Ioan 13:34; 15:17 și 1 Ioan 3:11; compară cu Leviticul 19:18.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
