Prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu.
Romani 6:10
În Biblie există multe povești despre lucruri care s-au pierdut. Există una despre o femeie care și-a pierdut moneda. A căutat-o mult timp. A măturat podeaua cu sârguință și a găsit-o. A fost atât de fericită și de ușurată, încât și-a chemat vecinii pentru a se bucura împreună cu ea de găsirea monedei pierdute.
Există un imn vechi numit „Erau nouăzeci și nouă”, care spune parabola lui Isus despre oaia pierdută. Când o oaie mică s-a rătăcit, ciobanul a plecat, lăsându-le pe celelalte nouăzeci și nouă de oi pentru a o găsi pe cea rătăcită. A căutat și a căutat în munți, în râpe și, în cele din urmă, după ce și-a rupt și murdărit hainele, a găsit oaia prinsă într-un tufiș. A luat-o în brațe, a pus-o aproape de inima sa și a adus-o înapoi la stână, unde era din nou în siguranță.
Când eram tânără, pisica noastră, Tessie, a avut pisoi. Pe primul l-a născut afară, așa că i-am adus pe amândoi în spălătoria călduroasă, unde a mai născut un pisoi. Dar ea tot încerca să se ridice și să iasă afară. I-am pus fața lângă pisoiul pe care îl adusesem înăuntru, dar ea tot voia să iasă afară. În cele din urmă, mi‑am dat seama ce voia. Am dus pisoiul nou-născut afară și Tessie l-a adus înapoi înăuntru, s-a întins în culcușul ei și a mai făcut încă trei pisoi. Am învățat că pisica mea știa să „numere” și că trebuia să treacă prin mișcarea de a-și aduce singură pisoiul înăuntru.
Când băieții mei erau mici, veneau la ei niște băieți din vecini să se joace. După un timp, l-am auzit pe unul dintre băieții vecinilor șoptindu-le: „Să nu ne jucăm cu cutare.” Băieții mei nu erau obișnuiți cu acest lucru și nu știau ce să facă. „De ce nu?”, au întrebat ei. M-am dus și le-am spus că toată lumea ar trebui să se joace împreună și că, dacă nu pot face acest lucru, ar trebui să meargă acasă. Imediat au decis că vor să se joace împreună.
Isus a fost un om al incluziunii. El nu a vrut ca cineva să se simtă exclus. După ce ucenicii au decis că acei copii erau un deranj, Isus le-a încurajat pe mame să îi aducă la El pentru a-i binecuvânta (Matei 19:13-15). Cât de mult mi-ar fi plăcut să-mi aduc copiii la Isus! De fiecare dată când manifestăm un caracter asemănător cu cel al lui Hristos, îi aducem pe oameni la El. Să nu uităm că suntem ambasadoarele lui Hristos pe acest pământ! Ce responsabilitate minunată avem!
