Saul în Damasc

Studiul 1

Marti , 27 septembrie 2011

În timpul întâlnirii cu Isus, Saul a orbit şi a primit porunca de a merge acasă la un om, pe nume Iuda, şi de a aştepta acolo venirea unui alt om, pe nume Anania. Fără îndoială că orbirea lui fizică i-a vorbit despre orbirea spirituală mai mare, care l-a dus la persecutarea urmaşilor lui Isus.

Faptul că Domnul Isus i S-a arătat pe drumul spre Damasc, i-a schimbat viaţa cu totul. Se înşelase teribil exact acolo unde credea că avea atât de mare dreptate! În loc să lucreze pentru Dumnezeu, lucrase împotriva Lui. Când a intrat în Damasc, Saul nu mai era fariseul mândru şi zelos de mai înainte. În loc să mănânce şi să bea, el a petrecut primele trei zile în Damasc în post şi rugăciune şi a meditat la cele întâmplate.

4. De ce era frământat Anania? Fapte 9,10-14 (vezi şi cap. 26,16-18)

Fapte 9

10. În Damasc era un ucenic, numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el.

11. Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;

12. şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.”

13. „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;

14. ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.”

Fapte 26

16. Dar scoală-te şi stai în picioare; căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.

17. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la care te trimit,

18. ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.”

Nu ne surprinde faptul că Anania era derutat. Dacă biserica din Ierusalim a ezitat să-l accepte pe Pavel la trei ani după convertire (Fapte 9,26- 30), nu este greu să ne imaginăm temerile şi tulburarea care au umplut inimile credincioşilor din Damasc la numai câteva zile de la eveniment!

Fapte 9

26. Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.

27. Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.

28. De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim

29. şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu evreii care vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.

30. Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au pornit la Tars.

Mai observăm totodată că Anania a primit de la Domnul o viziune în care i-a fost adusă la cunoştinţă vestea surprinzătoare şi neaşteptată despre Saul din Tars; numai o viziune putea să-l convingă că vestea despre Saul era adevărată, că duşmanul credincioşilor iudei trecuse de partea lor!

Saul plecase din Ierusalim cu însărcinarea şi împuternicirea din partea preoţilor de seamă de a desfiinţa credinţa creştină (Fapte 26,12); însă Dumnezeu avea o cu totul altă însărcinare pentru el, o însărcinare care se întemeia pe o autoritate mai mare: Saul trebuia să ducă Evanghelia la neamuri. Gândul acesta trebuie să-i fi şocat pe Anania şi pe ceilalţi credincioşi mai mult decât însăşi convertirea lui!

Fapte 26

12. În acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere şi învoire de la preoţii cei mai de seamă.

Saul căutase să îngrădească răspândirea credinţei creştine, însă Dumnezeu avea să o răspândească prin el cu mult mai departe decât şi-ar fi putut închipui vreodată credincioşii iudei.

5. Ce mesaj ne transmit 1 Sam. 16,7 şi 1 Cor. 4,5 în ceea ce priveşte atitudinea noastră faţă de experienţa spirituală a altor persoane?

1 Samuel 16

7. Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.”

1 Corinteni 4

5. De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.

Ce greşeli ai făcut atunci când i-ai judecat pe alţii? Ce ai învăţat din aceste greşeli?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO