joi, 15 septembrie 2011
2

Dragostea învinge totul

Studiul 12

Joi , 15 septembrie 2011

Este atât de uşor să privim în urmă la biserica primară şi să afirmăm că ea este un model de armonie şi de pace, un exemplu de închinare adevărată! Din nefericire, istoria Noului Testament se asemănă bine cu istoria Vechiului Testament: ea ne arată starea de profundă degradare a întregii omeniri.

De exemplu, să ne gândim la biserica din Corint, pe care Pavel a înfiinţat-o în timpul celei de-a doua călătorii misionare. Corintul era un centru comercial cunoscut pentru luxul şi bogăţia lui şi era, totodată, centrul religiilor celor mai degradante din epoca aceea. Sub influenţa culturii, biserica a fost invadată de imoralitate şi de disensiuni. Dar acestea nu erau singurele probleme. Pavel aminteşte şi alte probleme care divizau biserica: idolatria (1 Cor. 10,14), accentul exagerat pus pe daruri, în special folosirea greşită a darului limbilor pentru motive egoiste (1 Cor. 14).

1 Corinteni 10

14. De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.

1 Corinteni 14

1. Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi.
2. În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine.
3. Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mângâiere.
4. Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi; dar cine proroceşte zideşte sufleteşte Biserica.
5. Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească.
6. În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi şi dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici prorocie, nici învăţătură?
7. Chiar şi lucrurile neînsufleţite care dau un sunet, fie un fluier sau o lăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cântă cu fluierul sau cu lăuta?
8. Şi, dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?
9. Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt.
10. Sunt multe feluri de limbi în lume, totuşi niciuna din ele nu este fără sunete înţelese.
11. Dar, dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte va fi un străin pentru mine.
12. Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.
13. De aceea, cine vorbeşte în altă limbă să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească.
14. Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.
15. Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.
16. Altminteri, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin”, la mulţumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu ştie ce spui?
17. Negreşit, tu mulţumeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte.
18. Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi.
19. Dar în biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.
20. Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi prunci; iar la minte fiţi oameni mari.
21. În Lege este scris: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine; şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.”
22. Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.
23. Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi din cei fără daruri sau necredincioşi, n-ar zice ei că sunteţi nebuni?
24. Dar, dacă toţi prorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi.
25. Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.
26. Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul, o învăţătură, altul, o descoperire, altul, o vorbă în altă limbă, altul, o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.
27. Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând; şi unul să tălmăcească.
28. Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu.
29. Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.
30. Şi, dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintâi să tacă.
31. Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.
32. Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor;
33. căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinţilor.
34. Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.
35. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în biserică.
36. Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?
37. Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului.
38. Şi, dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!
39. Astfel deci fraţilor, râvniţi după prorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi.
40. Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială.

8. În mijlocul cuvântării adresate corintenilor despre problemele existente în biserica lor, Pavel scrie cuvintele celebre din 1 Corinteni 13. Care este mesajul principal al acestui capitol? Cum îl putem aplica la viaţa şi la închinarea noastră?

1 Corinteni 13

1. Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
2. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
3. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
4. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
5. nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
6. nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
7. acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
8. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
9. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte;
10. dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
12. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
13. Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Pavel declară că mărturisirile noastre publice, minunile puternice, darurile harismatice, evlavia şi zelul nu ne sunt de niciun folos dacă inima noastră nu este plină de dragoste faţă de Dumnezeu, care este confirmată prin dragostea faţă de semenii noştri. Acesta este darul cel mai important pe care trebuie să-l căutăm. El nu poate fi înlocuit cu nimic altceva.

Darurile spirituale sunt utile. Creştinii trebuie să-şi folosească darurile pentru a-L onora pe Dumnezeu şi pentru a susţine unitatea bisericii, nu pentru a atrage atenţia altora asupra lor înşişi, pentru câştiguri egoiste sau pentru a tulbura închinarea.

O biserică plină de creştini iubitori şi devotaţi va exercita o influenţă statornică şi în timpul săptămânii, nu numai în Sabat.

Cum se schimbă viaţa ta atunci când îţi manifeşti dragostea faţă de semenii tăi? Cât timp şi câtă energie investeşti în slujirea nevoilor altora? Cât de dispus eşti să renunţi la tine pentru binele altora? Este uşor?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO