ASCULTAREA, TESTUL ADEVĂRATEI RELIGII

Orice pom se cunoaște după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
Luca 6:44

Ascultă ediția audio aici.

„Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință” (2 Corinteni 13:5). Unele persoane conștiincioase, când citesc acest text, încep să-și critice imediat fiecare simțământ și emoție. Dar nu aceasta este examinarea de sine corectă. Nu simțămintele și emoțiile neînsemnate trebuie să fie examinate. Viața și caracterul să fie evaluate prin singurul standard al caracterului – Legea sfântă a lui Dumnezeu. Roadele arată care este caracterul pomului. Faptele, nu simțămintele noastre, sunt cele care ne poartă mărturia.

Sentimentele, indiferent dacă sunt încurajatoare sau descurajatoare, nu ar trebui să fie făcute testul stării spirituale. Prin Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să ne determinăm adevărata noastră stare înaintea Lui. Mulți sunt derutați în această privință. Când sunt fericiți și voioși, se consideră acceptați de Dumnezeu. Când lucrurile se schimbă și sunt deprimați, cred că Dumnezeu i-a uitat. (…) Dumnezeu nu dorește să trecem prin viață cu neîncredere în El. (…) Chiar pe când eram noi încă păcătoși, Dumnezeu Și-a dat Fiul să moară pentru noi. Putem să punem la îndoială bunătatea Sa? (…)

Dar îndeplinirea credincioasă a datoriei merge mână în mână cu o apreciere corectă a caracterului lui Dumnezeu. Este o lucrare serioasă de făcut pentru Maestru. Hristos a venit să predice săracilor Evanghelia și i-a trimis pe ucenici să facă aceeași lucrare pe care El a venit să o facă. La fel îi trimite și pe lucrătorii Săi de astăzi. Spicele trebuie adunate pentru El de la drumuri și de la garduri.

Aspecte cutremurătoare ale eternității ne cer ceva dincolo de o religie imaginară, de o religie a cuvintelor și a formelor, unde adevărul este păstrat în curtea din față, ca să fie admirat, așa cum admirăm o floare minunată. Se cere mai mult decât o religie a simțămintelor, care își pierde încrederea în Dumnezeu atunci când vin încercările și dificultățile. Sfințenia nu constă într-o declarație, ci în faptul de a ne lua crucea și a împlini voia lui Dumnezeu. (…) „Cine zice: «Îl cunosc» și nu păzește poruncile Lui este un mincinos și adevărul nu este în el. Dar cine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită” (1 Ioan 2:4,5).