Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.
Psalmii 91:9-10
Anthony, fiul meu cel mai mic, era în armată și era staționat la Mainz, în Germania. După ce s-a îmbarcat, și-a sărbătorit singur cea de-a douăzecea și cea de-a douăzeci și una aniversare. Am fost inflexibilă în decizia că nu va mai petrece o altă zi de naștere fără să mă vadă. Nu aveam bani pentru călătorie și nu fusesem niciodată în Europa. Mi-am găsit de lucru având grijă de o femeie în vârstă din cartierul meu și am pus 200 dolari pe lună la economii. Am donat sânge de două ori pe săptămână și am adăugat de fiecare dată 15 dolari la economiile mele. Am sărit peste plata ipotecii timp de o lună și am adăugat 500 dolari în contul meu. Am plătit în avans agenția de turism și am pornit la drum!
Fiul meu m-a întâmpinat la aeroportul din Frankfurt, Germania, și am început călătoria. Își luase concediu și împreună am vizitat douăsprezece țări, inclusiv Belgia, Lichenstein, Luxemburg, Austria, Italia, Franța, Elveția și Anglia. Ce experiență minunată am împărtășit! Ne-am luat la revedere în timp ce așteptam la coadă la aeroportul din Frankfurt pentru a mă îmbarca în avionul de întoarcere acasă. Avionul a rămas pe pistă timp de patru ore. Fumătorii au devenit nervoși. La acea vreme, puteau fuma doar atunci când eram în aer. Nimeni nu a putut coborî din avion. Stewardesa ne-a spus că linia aeriană ne va reține zborul de legătură la Londra. În cele din urmă, am aflat că cineva a înregistrat bagajele, dar nu s-a urcat în avion. Am privit cum muncitorii ne scoteau bagajele și le puneau pe pistă. Fiecare valiză a fost verificată în funcție de lista de pasageri, apoi a fost returnată în cală.
Când am ajuns la Aeroportul Heathrow, Anglia, legăturile noastre plecaseră. Fiecare dintre noi a trebuit să fie redirecționat. Ni s-au dat vouchere pentru mâncare pentru a ne compensa pentru lunga așteptare. Am fost trimisă la New York, SUA și în cele din urmă la Detroit, de unde îmi începusem călătoria cu o lună în urmă. Era frig și întuneric în timp ce conduceam spre casa mea din Columbus, Ohio.
Ce zi! Abia mai târziu am aflat de prăbușirea îngrozitoare a zborului 270 al PanAm deasupra orașului Lockerbie, Scoția. Am fost șocată. Zborul meu era PanAm 103, al cărui plan de zbor era de la Frankfurt, peste Lockerbie, la Heathrow și apoi la Detroit. Sesiunea mea de rugăciune din acea noapte a fost mai lungă decât de obicei. Rugăciunile mele au fost pline de recunoștință și de introspecție profundă, în timp ce mă gândeam la misiunea pe care Domnul o avea în vedere pentru mine.
