„Arta” (şi relele) compromisului
Studiul 8
Luni , 15 august 2011
S-a afirmat că politica este „arta compromisului”. Cuvântul „artă” din această definiţie este foarte important, deoarece compromisul se poate furişa foarte subtil şi gradat pentru persoana care îl acceptă. Un politician este abil dacă reuşeşte să-i determine pe oameni să cedeze la anumite idei, să renunţe la poziţia lor, adeseori fără să-şi dea seama că fac acest lucru. În acest sens, fără îndoială că cel mai abil politician este Satana.
În întreaga Biblie găsim exemple legate de relele compromisului. Dar nu orice fel de compromis este rău. Într-un anumit sens, viaţa însăşi este un fel de compromis. Însă compromisul devine o altă manifestare a răului firii omeneşti atunci când aceia care cunosc adevărul se îndepărtează de el.
Să luăm un exemplu:
3. Despre ce este vorba în 1 Împăraţi 11,1-13? Cum s-a ajuns la această situaţie? Cum a ajuns Solomon să săvârşească atâta rău? Ce efect a avut apostazia lui asupra închinării, a credinţei şi a sistemului religios israelit? Ce lecţii putem desprinde din acest pasaj?
1 Împărați 11
1. Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata lui faraon; moabite, amonite, edomite, sidoniene, hetite, 2. care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: „Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.” De aceste neamuri s-a alipit Solomon, târât de iubire. 3. A avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare; şi nevestele i-au abătut inima. 4. Când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i-a fost în totul a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său, David. 5. Solomon s-a dus după Astarteea, zeiţa sidonienilor, şi după Milcom, urâciunea amoniţilor. 6. Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului şi n-a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David. 7. Atunci Solomon a zidit pe muntele din faţa Ierusalimului un loc înalt pentru Chemoş, urâciunea Moabului, pentru Moloc, urâciunea fiilor lui Amon. 8. Aşa a făcut pentru toate nevestele lui străine, care aduceau tămâie şi jertfe dumnezeilor lor. 9. Domnul S-a mâniat pe Solomon, pentru că îşi abătuse inima de la Domnul Dumnezeul lui Israel care i Se arătase de două ori. 10. În privinţa aceasta îi spusese să nu meargă după alţi dumnezei; dar Solomon n-a păzit poruncile Domnului. 11. Şi Domnul a zis lui Solomon: „Fiindcă ai făcut aşa şi n-ai păzit legământul Meu şi legile Mele pe care ţi le-am dat, voi rupe împărăţia de la tine şi o voi da slujitorului tău. 12. Numai, nu voi face lucrul acesta în timpul vieţii tale, pentru tatăl tău, David. Ci din mâna fiului tău o voi rupe. 13. Nu voi rupe însă toată împărăţia; voi lăsa o seminţie fiului tău, din pricina robului Meu David şi din pricina Ierusalimului, pe care l-am ales.”Probabil că versetul cel mai important din acest pasaj este versetul 4: „Când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei.” Altfel spus, el nu a apostaziat brusc. Omul acesta credincios, consacrat şi evlavios nu I-a întors spatele lui Dumnezeu dintr-odată. Schimbarea s-a petrecut puţin câte puţin, în timp – un mic compromis aici şi altul dincolo. El s-a îndepărtat de Domnul tot mai mult, până când a ajuns să săvârşească fapte de care s-ar fi îngrozit în tinereţea lui.
De asemenea, să observăm efectul acestor compromisuri asupra închinării lui Israel. Impactul lor negativ avea să dureze generaţii în şir.
Auzim deseori veşti despre oameni care, cu ani în urmă, au părăsit Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, au rupt orice legătură cu ea şi apoi s-au întors şi sunt uimiţi de schimbările pe care le observă în biserică în ce priveşte teologia, standardele şi închinarea. Deşi lucrul acesta nu este negativ întotdeauna, s-ar putea ca în unele privinţe să fie negativ. Cum putem face deosebirea?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
