„Vezi să nu uiţi!”
Studiul 7
Joi , 11 august 2011
Psalmii 78, 105 şi 106 sunt nişte imnuri deosebit de frumoase, care trebuiau intonate sau recitate pentru a le reaminti israeliţilor cum i-a condus Dumnezeu în trecut.
Psalmul 78
1. (O cântare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele! 2. Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi. 3. Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, 4. nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut. 5. El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii, 6. ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor; 7. pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui. 8. Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu! 9. Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei, 10. pentru că n-au ţinut legământul lui Dumnezeu şi n-au voit să umble întocmai după Legea Lui. 11. Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui pe care li le arătase. 12. Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în câmpia Ţoan. 13. A despărţit marea şi le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid. 14. I-a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor. 15. A despicat stânci în pustiu şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe. 16. A făcut să ţâşnească izvoare din stânci şi să curgă ape ca nişte râuri. 17. Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt în pustiu. 18. Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor. 19. Au vorbit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustiu? 20. Iată că El a lovit stânca, de au curs ape şi s-au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pâine sau să facă rost de carne poporului Său?” 21. Domnul a auzit şi S-a mâniat. Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov, şi s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui, 22. pentru că n-au crezut în Dumnezeu, pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui. 23. El a poruncit norilor de sus şi a deschis porţile cerurilor: 24. a plouat peste ei mană de mâncare şi le-a dat grâu din cer. 25. Au mâncat cu toţii pâinea celor mari, şi le-a trimis mâncare să se sature. 26. A pus să sufle în ceruri vântul de răsărit şi a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi. 27. A plouat peste ei carne, ca pulberea, şi păsări înaripate, cât nisipul mării; 28. le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, de jur împrejurul locuinţelor lor. 29. Ei au mâncat şi s-au săturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce doriseră. 30. Dar n-apucaseră să-şi astâmpere bine pofta, mâncarea le era încă în gură, 31. când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei şi a doborât pe tinerii lui Israel. 32. Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască şi n-au crezut în minunile Lui. 33. De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfârşit năprasnic. 34. Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu; 35. îşi aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor şi că Dumnezeul atotputernic este izbăvitorul lor. 36. Dar Îl înşelau cu gura şi-L minţeau cu limba. 37. Inima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legământului Său. 38. Totuşi, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mânia şi nu dă drumul întregii Lui urgii. 39. El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce. 40. De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustiu! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate! 41. Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu şi să întărâte pe Sfântul lui Israel. 42. Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaş, 43. de minunile pe care le-a făcut în Egipt şi de semnele Lui minunate din câmpia Ţoan. 44. Cum le-a prefăcut râurile în sânge, şi n-au putut să bea din apele lor. 45. Cum a trimis împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, care i-au mâncat, şi broaşte, care i-au nimicit. 46. Cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor. 47. Cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră, şi smochinii din Egipt, cu grindină. 48. Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului. 49. El Şi-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri. 50. Cum Şi-a dat drum slobod mâniei, nu le-a scăpat sufletul de la moarte şi le-a dat viaţa pradă molimei; 51. cum a lovit pe toţi întâii născuţi din Egipt, pârga puterii în corturile lui Ham. 52. Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi şi i-a povăţuit ca pe o turmă în pustiu. 53. Cum i-a dus fără nicio grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor. 54. Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt, spre muntele acesta pe care dreapta Lui l-a câştigat. 55. Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le-a împărţit ţara în părţi de moştenire şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor. 56. Dar ei au ispitit pe Dumnezeul preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui şi n-au ţinut poruncile Lui. 57. Ci s-au depărtat şi au fost necredincioşi ca şi părinţii lor, s-au abătut la o parte ca un arc înşelător, 58. L-au supărat prin înălţimile lor şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor. 59. Dumnezeu a auzit şi S-a mâniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel. 60. A părăsit Locuinţa Lui din Silo, Cortul în care locuia între oameni. 61. Şi-a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mâinile vrăjmaşului. 62. A dat pradă sabiei pe poporul Lui şi S-a mâniat pe moştenirea Lui. 63. Pe tinerii lui i-a ars focul, şi fecioarele lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă. 64. Preoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s-au bocit. 65. Atunci Domnul S-a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin, 66. şi a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau, acoperindu-i cu veşnică ocară. 67. Însă a lepădat cortul lui Iosif şi n-a ales seminţia lui Efraim; 68. ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care-l iubeşte. 69. Şi-a zidit Sfântul Locaş ca cerurile de înalt şi tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci. 70. A ales pe robul Său David şi l-a luat de la staulele de oi. 71. L-a luat dinapoia oilor care alăptau, ca să pască pe poporul Său, Iacov, şi pe moştenirea Sa, Israel. 72. Şi David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită şi i-a povăţuit cu mâini pricepute.
Psalmul 105
1. Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui! 2. Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui! 3. Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul! 4. Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui, căutaţi necurmat faţa Lui! 5. Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut, de minunile şi de judecăţile rostite de gura Lui, 6. sămânţă a robului Său Avraam, copii ai lui Iacov, aleşii Săi! 7. Domnul este Dumnezeul nostru: judecăţile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pământul. 8. El Îşi aduce aminte totdeauna de legământul Lui, de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om, 9. de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam şi de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac; 10. El l-a făcut lege pentru Iacov, legământ veşnic pentru Israel, 11. zicând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire care v-a căzut la sorţi.” 12. Pe atunci ei erau puţini la număr, foarte puţini la număr, şi străini în ţară; 13. mergeau de la un neam la altul şi de la o împărăţie la un alt popor; 14. dar n-a dat voie nimănui să-i asuprească şi a pedepsit împăraţi din pricina lor. 15. „Nu vă atingeţi de unşii Mei – a zis El – şi nu faceţi rău prorocilor Mei!” 16. A chemat foametea asupra ţării şi a tăiat orice mijloc de trai. 17. Le-a trimis înainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob. 18. I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare, 19. până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat cuvântul Domnului. 20. Atunci împăratul a trimis să-i scoată lanţurile, şi stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit. 21. L-a pus domn peste casa lui şi dregătorul tuturor averilor lui, 22. ca să lege după plac pe domnitorii lui şi să înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea. 23. Atunci Israel a venit în Egipt, şi Iacov a locuit în ţara lui Ham. 24. Domnul a înmulţit pe poporul Său foarte mult şi l-a făcut mai puternic decât potrivnicii lui. 25. Acestora le-a schimbat inima, până acolo că au urât pe poporul Lui şi s-au purtat mişeleşte cu robii Săi. 26. A trimis pe robul Său Moise şi pe Aaron, pe care-l alesese. 27. Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor, au făcut minuni în ţara lui Ham. 28. A trimis întuneric şi a adus negura, ca să nu fie neascultători la cuvântul Lui. 29. Le-a prefăcut apele în sânge şi a făcut să le piară toţi peştii. 30. Ţara lor a forfotit de broaşte, până în odăile împăraţilor lor. 31. El a zis, şi au venit muşte otrăvitoare, păduchi pe tot ţinutul lor. 32. În loc de ploaie le-a dat grindină şi flăcări de foc în ţara lor. 33. Le-a bătut viile şi smochinii şi a sfărâmat copacii din ţinutul lor. 34. El a zis şi au venit lăcuste, lăcuste fără număr, 35. care au mâncat toată iarba din ţară şi au mistuit roadele de pe câmpiile lor. 36. A lovit pe toţi întâii născuţi din ţara lor, toată pârga puterii lor. 37. A scos pe poporul Său cu argint şi aur, şi niciunul n-a şovăit dintre seminţiile Lui. 38. Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor, căci îi apucase groaza de ei. 39. A întins un nor, ca să-i acopere, şi focul, ca să lumineze noaptea. 40. La cererea lor, a trimis prepeliţe şi i-a săturat cu pâine din cer. 41. A deschis stânca, şi au curs ape, care s-au vărsat ca un râu în locurile uscate. 42. Căci Şi-a adus aminte de cuvântul Lui cel sfânt şi de robul Său Avraam. 43. A scos pe poporul Său cu veselie, pe aleşii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie. 44. Le-a dat pământurile neamurilor, şi au pus stăpânire pe rodul muncii popoarelor, 45. ca să păzească poruncile Lui şi să ţină legile Lui. Lăudaţi pe Domnul!Psalmul 106
1. Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci! 2. Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui? 3. Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme! 4. Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine şi dă-i ajutorul Tău, 5. ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău şi să mă laud cu moştenirea Ta! 6. Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvârşit nelegiuire, am făcut rău. 7. Părinţii noştri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale şi au fost neascultători la mare, la Marea Roşie. 8. Dar El i-a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea. 9. A mustrat Marea Roşie, şi ea s-a uscat; şi i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu. 10. I-a scăpat din mâna celui ce-i ura şi i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului. 11. Apele au acoperit pe potrivnicii lor. N-a rămas unul măcar din ei. 12. Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudele Lui. 13. Dar au uitat curând lucrările Lui şi n-au aşteptat împlinirea planurilor Lui. 14. Ci i-a apucat pofta în pustiu şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. 15. El le-a dat ce cereau; dar a trimis o molimă printre ei. 16. În tabără au fost geloşi pe Moise şi pe Aaron, sfântul Domnului. 17. Atunci s-a deschis pământul şi a înghiţit pe Datan, şi s-a închis deasupra cetei lui Abiram. 18. Focul le-a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi. 19. Au făcut un viţel în Horeb. S-au închinat înaintea unui chip turnat 20. şi au schimbat Slava lor pe chipul unui bou care mănâncă iarbă. 21. Au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt, 22. minuni în ţara lui Ham, semne minunate la Marea Roşie. 23. Şi El a vorbit să-i nimicească: dar Moise, alesul Său, a stat la mijloc înaintea Lui, ca să-L abată de la mânia Lui şi să-L oprească să-i nimicească. 24. Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n-au crezut în cuvântul Domnului, 25. ci au cârtit în corturile lor şi n-au ascultat de glasul Lui. 26. Atunci El a ridicat mâna şi a jurat că-i va face să cadă în pustiu, 27. că le va doborî sămânţa printre neamuri şi-i va împrăştia în mijlocul ţărilor. 28. Ei s-au alipit de Baal-Peor şi au mâncat vite jertfite morţilor. 29. Au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei. 30. Dar Fineas s-a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s-a oprit. 31. Lucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie. 32. Ei au mâniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor. 33. Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele. 34. Ei n-au nimicit popoarele pe care le poruncise Domnul să le nimicească. 35. Ci s-au amestecat cu neamurile şi au învăţat faptele lor, 36. au slujit idolilor lor, care au fost o cursă pentru ei. 37. Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli, 38. au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor şi fiicelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri. 39. S-au spurcat prin faptele lor, s-au desfrânat prin faptele lor. 40. Atunci Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său şi a urât moştenirea Lui. 41. I-a dat în mâinile neamurilor, cei ce îi urau au stăpânit peste ei, 42. vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi sub puterea lor. 43. El de mai multe ori i-a izbăvit, dar ei s-au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor. 44. Dar El le-a văzut strâmtorarea, când le-a auzit strigătele. 45. Şi-a adus aminte de legământul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare: 46. a stârnit pentru ei mila tuturor celor ce îi ţineau prinşi de război. 47. Scapă-ne, Doamne Dumnezeul nostru, şi strânge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt şi să ne fălim cu lauda Ta! 48. Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Şi tot poporul să zică: „Amin! Lăudaţi pe Domnul!”9. De ce dorea Dumnezeu ca israeliţii să-şi aducă aminte de istoria lor? Ps. 78,1-8; Deut. 6,6-9; 1 Cor. 10,11. Cum putem aplica acest principiu la experienţa noastră, a celor de azi?
Psalmul 78
1. (O cântare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele! 2. Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi. 3. Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, 4. nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut. 5. El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii, 6. ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor; 7. pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui. 8. Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!Deuteronomul 6
6. Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. 7. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. 8. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntare între ochi. 9. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.1 Corinteni 10
11. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.Una dintre metodele prin care Dumnezeu ni Se descoperă este istoria. Fiecare generaţie trebuie să caute să-L cunoască, pornind de la istoria sa. Din acest motiv, nu numai muzica, ci şi vestirea Cuvântului lui Dumnezeu în timpul închinării sunt esenţiale pentru generaţiile vechi şi noi, pentru a le întipări în minte modul în care le-a condus Dumnezeu până în acel moment. Psalmul 78 este o avertizare, pentru ca istoria să nu se mai repete şi, în acelaşi timp, este o plăcută rememorare a purtării pline de îndurare a lui Dumnezeu cu poporul Lui încăpăţânat. În versetul 4 este rostit un angajament: „Nu vom ascunde de copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut”. Psalmul 105,2 ne îndeamnă să cântăm în cinstea Lui şi să vorbim despre toate minunile Lui.
Cel mai lung psalm, Psalmul 119, conţine refrenul: „Învaţă-mă orânduirile Tale!” În felul acesta, se subliniază importanţa Scripturii, ca temelie a vieţii evlavioase şi neprihănite. Pavel se referă la această idee atunci când îi spune tânărului predicator Timotei următoarele cuvinte: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (2 Tim. 3,16).
Pavel îl însărcinează pe Timotei să predice Cuvântul (2 Tim. 4,2). Dacă neglijăm să vestim Cuvântul în timpul închinării, atunci Evanghelia nu mai are aceeaşi putere de a ajunge la inima oamenilor, de a le schimba viaţa şi de a înfrumuseţa experienţa închinării credincioşilor.
2 Timotei 4
2. propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.De câte ori a intervenit Domnul în mod minunat în viaţa ta? Cât de repede ai uitat experienţa şi te-ai lăsat copleşit de frică şi de necredinţă în faţa unei crize? Cum putem învăţa să păstrăm vii în memorie experienţele noastre cu Dumnezeu? De ce este lucrul acesta important?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
