[vineri, 10 ianuarie]

 

 

Suplimentar: Ellen G. White, „Calea către Hristos”, cap. 11

 

„Adu înaintea lui Dumnezeu nevoile, bucuriile, necazurile, grijile şi temerile tale! N-o să poți să-L faci să Se simtă împovărat, nici obosit. Dacă El ţine socoteală până şi de perii capului tău, atunci nu va rămâne indiferent faţă de nevoile copiilor Săi. «Domnul este plin de milă şi îndurare » (Iacov 5:11). Inima Sa iubitoare este mişcată de necazurile noastre şi ne ascultă când Îi vorbim despre ele. Adu la El orice dificultate cu care te confrunți! Nimic nu este prea mare ca să poată fi îndurat de El, deoarece El ţine lumile şi guvernează toate lucrările universului. Nimic din ceea ce are o legătură de vreun fel cu pacea noastră nu este prea neînsemnat ca să fie luat în considerare de El. În experienţa noastră nu există niciun capitol prea întunecat ca să-l poată citi şi nici încurcături prea mari ca să le poată rezolva. Nicio nenorocire nu se poate abate asupra celui mai neînsemnat dintre copiii Săi, nicio îngrijorare nu-i poate chinui sufletul, nicio bucurie nu-l poate încânta şi nicio rugăciune sinceră nu-i poate ieși de pe buze fără ca Tatăl ceresc să nu le observe, fără ca El să nu manifeste un viu interes pentru toate acestea. […] Legăturile dintre Dumnezeu şi fiecare suflet sunt atât de strânse şi de profunde, ca şi când n-ar mai fi un alt om pe pământ de care El să Se îngrijească şi pentru care să-L fi dat pe Fiul Său mult iubit” (Ellen G. White, „Calea către Hristos”, p. 100).

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO