„Cu tragere de inimă şi bunăvoinţă”

Studiul 4

Luni , 18 iulie 2011

După cum am văzut ieri, Domnul a ales să locuiască în mijlocul israeliţilor, într-un locaş construit de mâinile lor şi nu într-un locaş adus la existenţă în mod supranatural. El i-a implicat în mod direct pe israeliţi în activitatea de ridicare a Sanctuarului, pentru a-i apropia mai mult de El. Mai mult chiar, nici măcar materialele din care urma să fie construit Sanctuarul nu au fost create în mod miraculos.

3. Despre ce este vorba în Exodul 35 şi ce lecţii importante desprindem pentru noi?

Exodul 35

1. Moise a strâns toată adunarea copiilor lui Israel şi le-a zis: „Iată lucrurile pe care a poruncit Domnul să le faceţi:

2. Şase zile să lucraţi, dar ziua a şaptea să vă fie sfântă; acesta este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea să fie pedepsit cu moartea.

3. Să n-aprinzi foc, în niciuna din locuinţele voastre, în ziua Sabatului.”

4. Moise a vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel şi a zis: „Iată ce a poruncit Domnul.

5. Luaţi din ce aveţi şi aduceţi un prinos Domnului. – Fiecare să aducă prinos Domnului ce-l lasă inima: aur, argint şi aramă;

6. materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, in subţire şi păr de capră;

7. piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare; lemn de salcâm,

8. untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare;

9. pietre de onix şi alte pietre pentru împodobirea efodului şi a pieptarului. –

10. Toţi cei iscusiţi dintre voi să vină şi să facă tot ce a poruncit Domnul:

11. Locaşul, Cortul şi acoperişul lui, copcile, scândurile, drugii, stâlpii şi picioarele lui;

12. chivotul şi drugii lui, capacul ispăşirii şi perdeaua dinăuntru pentru acoperirea chivotului;

13. masa şi drugii ei, cu toate uneltele ei, şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului;

14. sfeşnicul cu uneltele lui, candelele lui şi untdelemnul pentru sfeşnic;

15. altarul pentru tămâie şi drugii lui, untdelemnul pentru ungere şi tămâia mirositoare, şi perdeaua uşii de afară de la intrarea Cortului;

16. altarul pentru arderile de tot, grătarul lui de aramă, drugii lui şi toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui,

17. pânzele curţii, stâlpii ei, picioarele ei şi perdeaua de la poarta curţii;

18. ţăruşii Cortului, ţăruşii curţii şi funiile lor;

19. veşmintele preoţeşti pentru slujba Sfântului Locaş, veşmintele sfinte ale preotului Aaron şi veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti.”

20. Toată adunarea copiilor lui Israel a ieşit dinaintea lui Moise.

21. Toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus un prinos Domnului pentru lucrarea Cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui şi pentru veşmintele sfinte.

22. Au venit îndată bărbaţii şi femeile, toţi cei cu tragere de inimă, şi au adus belciuge de nas, inele, cercei, brăţări, salbe şi tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur pe care-l închinase Domnului.

23. Toţi cei ce aveau stofe (materii) vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, in subţire şi păr de capră, piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare, le-au adus.

24. Toţi cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos de argint şi de aramă, au adus prinosul Domnului. Toţi cei ce aveau lemn de salcâm bun pentru lucrările rânduite pentru slujbă, l-au adus.

25. Toate femeile iscusite au tors cu mâinile lor şi au adus lucrul lor, şi anume: tort vopsit în albastru, în purpuriu, în cărămiziu şi in subţire.

26. Toate femeile cu tragere de inimă şi iscusite au tors păr de capră.

27. Fruntaşii poporului au adus pietre de onix şi alte pietre pentru efod şi pieptar;

28. mirodenii şi untdelemn pentru sfeşnic, pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare.

29. Toţi copiii lui Israel, bărbaţi şi femei, pe care-i trăgea inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de bunăvoie.

30. Moise a zis copiilor lui Israel: „Să ştiţi că Domnul a ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.

31. L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă, pentru tot felul de lucrări.

32. I-a dat putere să născocească planuri, să lucreze în aur, în argint şi în aramă,

33. să sape în pietre şi să le lege, să lucreze lemnul cu meşteşug şi să facă tot felul de lucrări meşteşugite.

34. I-a dat şi darul să înveţe pe alţii, atât lui, cât şi lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan.

35. I-a umplut cu pricepere ca să facă toate lucrările de săpătură în piatră, de cioplitură meşteşugită, de lucrat la gherghef şi de ţesut materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu şi in subţire, să facă tot felul de lucrări şi născociri de planuri.

Observă accentul pus pe dispoziţia oamenilor de a contribui. Dumnezeu a spus ca fiecare să-I aducă „ce-l lasă inima” (Exodul 35,5) şi „toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă” (Ex. 35,21) au răspuns la îndemnul Său. Nu a existat o poruncă dată în mijlocul fulgerelor şi tunetelor pentru a aduce aceste daruri. Aici vedem lucrarea Duhului Sfânt care nu intră cu forţa în sufletul nimănui. Dispoziţia lor de a dărui le-a dat ocazia de a-şi exprima mulţumirea şi recunoştinţa. Domnul făcuse atât de mult pentru ei!

De asemenea, merită observat faptul că poporul a adus darurile pentru construirea Sanctuarului cu bucurie şi entuziasm. Oamenii au oferit de bunăvoie din bunurile lor materiale, din timpul lor, din talentele lor şi din capacităţile lor: „Toate femeile cu tragere de inimă şi iscusite au tors...” (vers. 26); „Moise a chemat… pe toţi bărbaţii iscusiţi… şi anume pe toţi cei cu tragere de inimă la lucrul acesta, ca să-l facă” (Ex. 36,2).

4. Ce au făcut israeliţii prin aducerea acestor daruri?

Suntem înclinaţi să credem că închinarea este o activitate a unui grup de oameni care se adună ca să cânte, să se roage şi să asculte o predică. Închinarea însă nu se limitează doar la aceasta. Copiii lui Israel s-au închinat atunci când au venit cu darurile lor. Fiecare act de renunţare la sine, prin aducerea de bunuri materiale, prin oferirea din timpul personal, din talentele proprii pentru cauza lui Dumnezeu, este un act de închinare.

Gândeşte-te la actele tale de dăruire – la zecimea, darurile, timpul şi talentele pe care le pui la dispoziţia Domnului. Ai experimentat sensul profund al închinării prin aceste acte? Când te dăruieşti pe tine însuţi, ce primeşti în schimb?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO