Bucuraţi-vă înaintea Domnului: Sanctuarul şi închinarea
Studiul 4
16 iulie 2011
Pentru studiul de săptămâna aceasta, citeşte: Exodul 25,1-22; 29,38.39; Exodul 35; Deut. 12,5-7.12.18; 16,13-16.
Sabat după-amiază
Text de memorat: „Acolo să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi, fiii voştri şi fiicele voastre, robii şi roabele voastre şi levitul care va fi în locurile voastre; căci el n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu voi.” (Deuteronomul 12,12)
Scriitorul rus, Lev Tolstoi, a scris despre un prieten care, simţind că i se apropie moartea, încerca să explice cum şi-a pierdut credinţa. El povestea că, încă de mic, se ruga în fiecare seară înainte de a merge la culcare. Într-o zi, după ce a fost la vânătoare cu fratele lui, înainte de a merge la culcare, s-a plecat pe genunchi, să se roage. Fratele lui s-a uitat la el şi l-a întrebat: „Încă mai faci chestia asta?”
Omul a mărturisit că din momentul acela nu s-a mai rugat niciodată, nu s-a mai închinat niciodată, nu şi-a mai manifestat credinţa niciodată. Întrebarea fratelui lui îi descoperise cât de zadarnic şi de lipsit de sens fusese acest ritual în tot acel răstimp şi, de aceea, a încetat.
Povestea aceasta ne vorbeşte despre pericolul ritualului. Închinarea trebuie să vină din inimă, din suflet, dintr-o relaţie autentică, reală cu Dumnezeu. De aceea, săptămâna aceasta vom studia serviciile de la Sanctuar, centrul închinării israeliţilor, şi vom extrage câteva lecţii despre închinare.