Rămășița lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare ca o rouă care vine de la Domnul, ca ploaia măruntă pe iarbă, care nu se bizuie pe nimeni și nu atârnă de copiii oamenilor.
Mica 5:7
Ascultă ediția audio aici.
Apa dulce este vitală pentru viață. Se preconizează o criză majoră la nivel global provocată de lipsa acestei resurse. Sunt deja zone unde apa reprezintă ceva foarte de preț. Pământul nostru s-a degradat foarte mult. Cu toate acestea, încă pot fi văzuți pașii lui Dumnezeu în natură și în ceea ce privește resursele de apă. Sub deșertul Sahara există o adevărată mare, de cel puțin 150.000 de kilometri. Deasupra, de asemenea, există o mare de apă, sub formă de vapori. Cunoștințele tehnice au crescut și oamenii au învățat să ia urma apei din subteran prin foraje și din aer prin condensarea vaporilor de apă, pentru a da viață celor mai neospitaliere locuri.
Prin foraje, doar în Libia se extrag zilnic cel puțin 6,5 milioane de metri cubi de apă dulce. Inginerul spaniol Enrique Veiga a inventat condensatoare de vapori care pot produce până la 5.000 de litri de apă pe zi chiar și în deșert, prin răcirea aerului cu ajutorul curentului electric din panouri solare sau alte surse. Ambele surse sunt foarte costisitoare și cu potențiale dezechilibre ale ecosistemelor, dar în același timp, atât de necesare.
Mântuitorul nostru, cunoscând nevoile sufletului uman, Și-a înălțat glasul în ultima zi a praznicului Sărbătorii Corturilor: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura” (Ioan 7:37,38). „Apelul lui Hristos către sufletul însetat încă mai răsună și ni se adresează cu și mai mare putere decât celor care l-au auzit în templu, în ultima zi a praznicului. Fântâna este deschisă pentru toți” (Viața lui Iisus, p. 453).
Dovada că ai băut cu îndestulare din apa aceasta este dată de bucuria cu care îi înviorezi pe cei întristați, împovărați și descurajați, pe cei fără speranță care zăbovesc la fântânile crăpate, unde nu-și pot astâmpăra setea. În deșertul zilelor din urmă, „rămășița” va fi ca roua care vine de la Domnul, răspândind o miresmă de viață spre viață pentru călătorii ce străbat acest deșert.
Ești parte din această „rămășiță”?
