Sabatul şi închinarea

Studiul 3

9 iulie 2011

Pentru studiul de săptămâna aceasta, citeşte: Ex. 20,11; Deut. 5,15; Is. 44,15-20; Mat. 11.28-30; Rom. 6,16-23.

Sabat după-amiază

Textul de memorat: „Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! Căci El este Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul păşunii Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui.” (Ps. 95,6.7)

După cum am văzut în introducere, creaţiunea şi răscumpărarea constituie esenţa mesajului primului înger şi a temei închinării. Primul înger ne cheamă să ascultăm „Evanghelia veşnică”, vestea bună a mântuirii prin Isus, o mântuire care include nu numai iertarea de păcat, ci şi puterea de a-l înfrânge. Evanghelia conţine făgăduinţa unei vieţi noi în Hristos, făgăduinţa sfinţirii, care, la rândul ei, face parte din procesul mântuirii şi al răscumpărării (Ioan 17,17; Fapte 20,32; 1 Tes. 5,23).

Ioan 17

17. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.

Faptele apostolilor 20

32. Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.

1 Tesaloniceni 5

23. Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.

Pe de altă parte, mesajul primului înger ne aduce aminte că trebuie să ne închinăm Creatorului nostru, Celui care ne-a făcut pe noi şi lumea în care trăim.

Prin urmare, închinarea este legată de creaţiune, de răscumpărare şi de sfinţire. Aceste trei teme sunt cuprinse în tema Sabatului, un element crucial în evenimentele descrise în Apocalipsa 14, care ne arată că fiecare om va fi pus în faţa întrebării: Cui alegi să te închini? Creatorului, Răscumpărătorului şi Celui care ne sfinţeşte sau fiarei şi icoanei ei? Nu există o a treia opţiune!

Apocalipsa 14

1. Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.

2. Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu lăuta, şi cântau din lăutele lor.

3. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.

4. Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.

5. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

6. Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.

7. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”

8. Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”

9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,

10. va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.

11. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!

12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”

13. Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”

14. Apoi m-am uitat şi iată un nor alb; şi pe nor şedea Cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuţită.

15. Şi un alt înger a ieşit din Templu şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: „Pune secera Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri, şi secerişul pământului este copt.”

16. Atunci Cel ce şedea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat.

17. Şi din Templul care este în cer a ieşit un alt înger care avea şi el un cosor ascuţit.

18. Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit din altar şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi.”

19. Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.

20. Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.

Săptămâna aceasta, vom studia despre porunca Sabatului şi despre modul în care aceste trei teme ne sunt descoperite prin ziua de odihnă. Pe parcursul studiului, întreabă-te cum putem accentua aceste teme în închinarea noastră.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO