Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în cer.
Apocalipsa 12:7,8
Astăzi, accentul este pus pe onorarea veteranilor care au luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial. Multe posturi de televiziune i-au arătat pe supraviețuitori mărșăluind în parade și fiind omagiați în cadrul unor sărbători locale în țara în care locuiesc. Unii membri de familie țineau în mână fotografii ale celor dragi care au murit de mult. Au fost spuse povești despre tineri băieți, abia capabili să poarte o pușcă, care au plecat de acasă și nu s-au mai întors. Ei și-au dat viața pentru țara lor. Soldați din alte țări s-au alăturat aliaților pentru a lupta împotriva inamicului.
„Ziua Armistițiului”, „Ziua Amintirii”, sau „Ziua Veteranilor” marchează ziua în care s-a încheiat Primul Război Mondial, pe 11 noiembrie 1918, la ora 11:00 a.m. Să nu uităm sacrificiile acestor bărbați curajoși, care și-au slujit țările pentru a aduce pacea de care ne bucurăm astăzi.
Am privit copiii cum puneau floricele pe pietrele funerare ale eroilor de război. Alții au înfruntat frigul pentru a privi sau a participa la parade. Demnitarii au depus coroane de flori la baza monumentelor în onoarea celor morți.
În timp ce urmăream festivitățile, nu am putut să nu mă gândesc la un erou necunoscut care a luptat într-un război cu mii de ani în urmă, dar care rareori primește spațiu de emisie. Biblia relatează cum a izbucnit războiul în ceruri. În cele din urmă, Satana și o treime dintre îngeri au fost alungați.
Același vrăjmaș a înșelat-o pe Eva, iar ea și Adam au mâncat din fructul pe care Dumnezeu le spusese să nu-l atingă. Păcatul a intrat în lume, iar rezultatul a fost moartea. Omenirea avea nevoie de cineva care să plătească răscumpărarea pentru a ne salva din ghearele dușmanului. Dorința lui Satana este să ne ucidă, punct. În Galateni 4:4-7, Biblia ne spune că, atunci când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, „născut din femeie”, „ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege” și să primim adopția de fiice. Și pentru că suntem fiicele Lui, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre, strigând: „Ava!”, adică „Tată!”. Prietene dragi, nu mai suntem roabe, ci fiice! Și dacă suntem fiice, atunci suntem moștenitoare ale lui Dumnezeu prin Hristos. Costul războiului a fost sângele vărsat al lui Isus Hristos.
