Iată ce a poruncit Domnul: „Fiecare din voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, și anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.”
Exodul 16:16
Ascultă ediția audio aici.
Este unica situație în istorie când un popor este parte a unui astfel de „experiment”. Se cunosc doar două cazuri de alimente complete, în sensul că pot susține singure viața – laptele și oul – cu precizarea că ele sunt, totuși, limitate în timp: laptele pentru primele luni de viață și oul până puiul sparge coaja pentru a vedea lumina soarelui.
Să ai o alimentație unilaterală timp de 40 de ani, echivalentul a două generații, și cu toate acestea, puterea fizică, capacitățile intelectuale, psiho-sociale să fie la cel mai înalt nivel, ține de resursa divină de viață. Cunoaștem cât de complexă este digestia, cât de fine sunt reglajele de care dispune corpul nostru pentru a ne asigura tot evantaiul de macro și microelemente necesare unei vieți de calitate. Când ne gândim la mana din pustie, înțelegem că doar Creatorul putea să producă natural un astfel de aliment care să acopere complet necesarul caloric și nutrițional și să păstreze funcția digestivă intactă. Toată lumea științifică ar dori să afle compoziția „manei”, deoarece ne-ar fi utilă în situațiile-limită din timpul nostru.
Și încă un element de intervenție divină, lecția omerului: cantitatea stabilită pentru fiecare. Astăzi nu mai este așa de simplu, dar principiul rămâne. Caută să ai tot timpul o alimentație echilibrată și completă.
„În pustiu, când se isprăviseră toate merindele, Dumnezeu a trimis poporului Său mană din cer – în fiecare zi li se dădea israeliților hrană îndestulătoare. Lucrul acesta trebuia să-i învețe că, atâta timp cât aveau încredere în Dumnezeu și urmau căile Lui, El nu-i uita. Mântuitorul practica acum învățătura pe care o dăduse lui Israel. Prin Cuvântul lui Dumnezeu se dăduse ajutor poporului evreu și tot prin același Cuvânt trebuia să primească ajutor și Iisus. El aștepta timpul când Dumnezeu avea să-I aducă alinare. El Se afla în locurile acelea pustii pentru că ascultase de Dumnezeu și nu voia să obțină hrană prin ascultarea de sfatul lui Satana. În fața universului, care era martor, El a dovedit că e mai ușor să suferi orice rău ar veni decât să te desparți de Dumnezeu cât de puțin” (Viața lui Iisus, p. 94).
