Tu ești Dumnezeu care mă vede.
Geneza 16:13
Numărul 975.000 mă privea fix din casa de marcat electronică de la casieria magazinului alimentar. Am privit înapoi, apoi, înfrântă, mi-am deschis poșeta și am început să număr zece bancnote noi de 100.000 LBP (lire libaneze), aproximativ 650 de dolari. Poșeta mea părea mult mai subțire decât fusese când începusem. Tocmai plătisem o treime din salariul meu lunar în monedă locală pentru a cumpăra alimente pentru o săptămână. Nimic pretențios, doar un cofrag cu ouă, brânză, pâine, măsline, fructe, legume și alte câteva produse esențiale. Pusesem la loc conserva de porumb și avocado. Poate că săptămâna viitoare voi putea să-mi permit financiar și aceste bunătăți.
Fuseseră doi ani și jumătate dificili și nu devenea mai ușor. Suma pe care o dădeam la cumpărături se înmulțise de zece ori. Băncile erau închise săptămâni în șir, iar bancomatele rămâneau fără bani. Odată, după ce am stat la coadă la benzinărie timp de cinci ore, ni s-a spus: „Ne pare rău, nu mai avem benzină pentru astăzi”. Pâinea era raționalizată la două pungi de fiecare și era disponibilă doar dimineața. Gunoaiele erau pe străzi, adunându-se în jurul pubelelor de metal verzi care se revărsau de pline ce erau. În unele zile, plecam de acasă și trebuia să mă conving să fac următorul pas: „Mergi până la benzinărie, nu te gândi la cât va costa”. Dacă nu vorbeam cu mine însămi despre fiecare pas, înghețam de frică, fie că mergeam cu mașina, fie că stăteam la raionul de cereale.
Oameni bine intenționați mi-au citat versete din Biblie despre încercări și necazuri. Am participat la o oră de Școală de Sabat în timpul concediului și am auzit pe cineva spunând că Dumnezeu ne-a dat zile bune și zile rele. Și sufletul meu a plâns.
Pentru că în mijlocul tuturor acestor lucruri, în timp ce trăiam una dintre cele mai grave crize economice din ultimii 150 de ani, nu aveam nevoie să aud despre un Dumnezeu care mi-a dat încercări pentru a vedea dacă pot ieși biruitoare. Aveam nevoie să văd și să simt într-un mod foarte tangibil un Dumnezeu căruia Îi păsa. Aveam nevoie să știu că Dumnezeu era bun și că mă iubea. Apoi, aș fi putut să gestionez toate dificultățile care ar fi putut apărea pentru că aș fi știut că Dumnezeu m-a purtat tot timpul.
„El Își va paște turma ca un Păstor, va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui și va călăuzi blând oile care alăptează” (Isaia 40:11). Îți mulțumim, Îți mulțumim, Doamne!
