[vineri, 27 septembrie]

 

 

Suplimentar: Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, cap. 81, 86

 

„Prin Mântuitorul nostru s-a recâştigat viaţa care se pierduse prin păcat, deoarece El are viaţa în Sine pentru a învia pe cine dorește. El este învestit cu dreptul de a da nemurire. Viaţa pe care a sacrificat-o în starea de om, El o ia din nou şi o dă omenirii. […] «Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.» Pentru creştini, moartea nu este decât un somn, o clipă de tăcere şi de întuneric. Viaţa este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu şi, «când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă» (Ioan 8:51,52; Coloseni 3:4)” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 786, 787).

 

Până și istoricii atei, cei care nu pot accepta realitatea învierii, recunosc nu numai că Isus a fost ucis, dar și că după moartea Lui mulți au pretins că L-au văzut pe Hristos înviat și apoi au  constituit nucleul a ceea ce a devenit biserica creștină. Unii, într-o încercare de a explica de ce oamenii au pretins lucrul acesta, au spus că  Isus avea un frate geamăn sau că primii ucenici au avut halucinații crezând că L-au văzut pe Isus. Alții au spus că Isus nu a murit niciodată cu adevărat, ci doar a leșinat și apoi Și-a revenit. O altă persoană a pretins că extratereștrii au coborât pe pământ și I-au luat trupul. Pentru o trecere în revistă a tuturor acestor argumente și a motivelor pentru care aceste argumente nu sunt valide, vezi Clifford Goldstein, „Risen: Finding Hope in the Empty Tomb” (Pacific Press, 2021).

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO