[vineri, 13 septembrie]

 

 

Suplimentar: Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, cap. 75, 76

 

„În timp ce blestemele înjositoare erau încă pe buzele lui Petru, iar cântatul pătrunzător al cocoşului îi răsuna încă în urechi, privirea Mântuitorului s-a întors de la judecătorii încruntaţi spre sărmanul Său ucenic. În acelaşi timp, privirea lui Petru a fost atrasă de Învăţătorul său. În privirea aceea blândă, el a citit milă adâncă şi întristare, dar nu se afla în ea nicio umbră de mânie.

 

Vederea acelei feţe palide şi suferinde, privirea aceea plină de compasiune şi iertare au străpuns inima lui Petru asemenea unei săgeţi. Conştiinţa i-a fost trezită. Memoria i s-a împrospătat. Petru şi-a amintit de promisiunea făcută cu câteva ore înainte, că va merge cu Domnul său la închisoare şi la moarte. Şi-a amintit de amărăciunea sa atunci când Mântuitorul i-a spus în camera de sus că, în aceeaşi noapte, se va lepăda de trei ori de Domnul său. Petru tocmai declarase că nu-L cunoaşte pe Isus, dar acum el își dădea seama cu o chinuitoare durere cât de bine îl cunoştea Domnul său şi cât de bine citise Domnul în inima lui falsitatea care îi era chiar şi lui necunoscută” (Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, p. 712, 713).

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO