Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții!
Proverbele 4:23
Ascultă ediția audio aici.
Se povestește că, odată, fiind întâlnit de un cunoscut care dorea să-i transmită o veste, Socrate, filozoful grec din Antichitate, l-a obligat să-și treacă mai întâi vestea printr-un filtru cu trei întrebări: E adevărat? E de bine? Mă ajută cu ceva să știu aceasta? Neprimind un răspuns pozitiv, l-a oprit să-și spună vestea. Dacă toți ne-am filtra vorbele, cât de multă liniște ar fi în lumea noastră!
Socrate nu a fost singurul care ne-a lăsat ca moștenire un filtru. Și apostolul Pavel ne-a lăsat unul, aplicabil gândurilor, cu nu mai puțin de șase straturi: „Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească” (Filipeni 4:8).
Bine, dar putem controla gândurile? Ele vin fără să ne ceară permisiunea. Un proverb oriental spune: „Nu putem împiedica păsările să zboare pe deasupra capului nostru, dar le putem împiedica să-și facă cuibul acolo.” Nu putem împiedica gândurile să vină, dar putem să nu stăruim asupra lor. Putem să le îndepărtăm din minte. Pavel spune că ar trebui să supunem orice gând la șase întrebări și, dacă răspunsurile nu sunt pozitive, să-l îndepărtăm.
Este gândul tău (inspirat, poate, de ceea ce ai citit, de vorba sau fapta cuiva sau de o imagine) adevărat? Are legătură cu realitatea? Dacă nu, nu va fi folositor, ci te va distrage de la ceea ce poți face sau deveni. Este gândul acesta nobil, bun, altruist? Este corect față de ceilalți? Este gândul acesta nevinovat în fața conștiinței, sau murdărește și corupe mintea? Dacă gândul tău ar fi proiectat pe un ecran, care ar fi reacția celor ce-l văd? Ar dori și alții să-l înfăptuiască? Este gândul acesta admirabil? Dacă tu l-ai împlini, ai fi apreciat?
Doar gândurile care trec de filtrul acestor întrebări merită cultivate și înfăptuite.
De ce atâta grijă pentru gânduri? Pentru că din ele izvorăsc faptele, faptele devin obiceiuri, și acestea formează caracterul, singurul lucru pe care îl putem lua din această lume.
