[miercuri, 3 iulie] Botezul Domnului Isus

 

 

7. Citește Marcu 1:9-13. Cine este prezent la botezul lui Isus și ce se întâmplă?

 

Marcu 1:9-13

„9 În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan. 10 Şi îndată, când ieşea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise şi Duhul pogorându-Se peste El ca un porumbel. 11 Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea”. 12 Îndată, Duhul a mânat pe Isus în pustie, 13 unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice şi-I slujeau îngerii”.

 

Ioan Îl botează pe Isus în râul Iordan, dar când iese din apă, Domnul vede cerurile deschise și pe Duhul Sfânt coborând asupra Lui sub forma unui porumbel. Aude vocea lui Dumnezeu din cer: „Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea” (Marcu 1:11). Aceste evenimente transmit importanța botezului lui Isus. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt prezenți, afirmând împreună începutul slujirii lui Isus. Importanța acestui eveniment își va găsi ecoul în scena crucii din Marcu 15. Multe dintre elemente vor reapărea în acea scenă.

 

Duhul L-a mânat pe Domnul Isus în pustiu. Cuvântul „a mâna” provine din grecescul ekballō, cuvântul folosit de obicei în Evanghelia după Marcu pentru alungarea demonilor. Prezența Duhului aici ilustrează puterea Duhului Sfânt în viața lui Isus. Domnul pornește deja pe drumul slujirii și îl înfruntă la scurt timp pe Satana. Atmosfera de luptă din această scenă este evidențiată de referirea la cele 40 de zile de ispitire și de prezența animalelor sălbatice și a îngerilor care Îl slujesc pe Isus.

 

Elementul neobișnuit din scena de început a Evangheliei după Marcu este faptul că Isus este prezentat ca un personaj care are atât caracter divin, cât și uman. În ceea ce privește natura divină, El este: Hristos, Fiul lui Dumnezeu (Marcu 1:1), Domnul anunțat de un sol (Marcu 1:2,3), mai puternic decât Ioan (Marcu 1:7), Fiul preaiubit asupra căruia coboară Duhul (Marcu 1:10,11). Dar în ceea ce privește natura umană, vedem următoarele: este botezat de Ioan (nu invers, Marcu 1:9), este mânat de Duhul (Marcu 1:12), ispitit de Satana (Marcu 1:13), împreună cu animalele sălbatice (Marcu 1:13) și slujit de îngeri (Marcu 1:13).

 

De ce aceste elemente contrastante? Acestea fac trimitere la realitatea uimitoare că Hristos este Domnul, Salvatorul nostru, Dumnezeul nostru și totuși o ființă umană, fratele și exemplul nostru. Cum putem să înțelegem pe deplin această idee? Nu putem. Dar putem să o acceptăm prin credință și să ne minunăm de ceea ce ne dezvăluie acest adevăr despre iubirea lui Dumnezeu pentru omenire.

 

Ce ne spune despre uimitoarea iubire divină faptul că, deși era Dumnezeu, Isus a luat asupra Sa natura noastră umană pentru a ne salva?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO