Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să știe, pe îngeri.
Evrei 13:2
Ascultă ediția audio aici.
Știați că în limba latină cuvintele „ospitalitate”, „spital” și „azil” au o rădăcină comună – ospis – care înseamnă „oaspete”? În Orient sunt două responsabilități sacre încă din vremurile antice: ospitalitatea și onoarea familiei.
Arheologii apreciază că Cina a fost împărțită de Isus, în camera de sus, într-o clădire din Ierusalim numită mai târziu cenaclu (lat. cenaclum – „camera de sus”; de la cena – „cină”). Ce flacără arde în cenaclul familiei tale? Arde ospitalitatea în camera de sus a casei în care locuiești?
Alți specialiști consideră că evenimentul important al serbării Paștelui și al instituirii Cinei Domnului a avut loc în casa Mariei, mama lui Ioan Marcu. Această casă era situată în Orașul de Sus, cartierul oamenilor bogați din Ierusalim. În același loc s-ar fi adunat apostolii și la Cincizecime: „…erau toți împreună în același loc” (Faptele 2:1) sau când mijloceau pentru eliberarea lui Petru: „După ce și-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis și Marcu, unde erau adunați mulți laolaltă și se rugau” (Faptele 12:12). Maria pare să fi fost o femeie înstărită, întrucât avea o casă destul de mare ca să poată servi drept loc de adunare pentru prima comunitate creștină din Ierusalim. Ea s-a pus la dispoziția Domnului cu toată inima. Cel mai probabil că Isus și ucenicii au fost găzduiți de mai multe ori în casa Mariei. Prezența Mântuitorului în casa lor și-a pus amprenta asupra adolescentului Marcu. Ospitalitatea Mariei a însemnat primirea Străinului ceresc în casă și, mai ales, în viața ei și a tânărului Marcu. Un tânăr pe deplin atașat de Isus, pe care-L urmează oriunde! Un misionar câștigat pentru cauza lui Dumnezeu! Un evanghelist care consemnează în scris viața lui Isus!
Fii astăzi mâinile, picioarele și ochii lui Isus! Pune-ți o cameră din casa ta la dispoziția Sa!
