[joi, 7 decembrie] Depășirea unei limite

 

 

5. Citește Faptele 17:24-34. Cum își continuă Pavel mărturia?

 

Faptele 17:24-34

„24 Dumnezeu care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. 25 El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. 26 El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, 27 ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. 28 Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: ‘Suntem din neamul Lui’… 29 Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului, sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului. 30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte, acum, tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, 31 pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…” 32 Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată”. 33 Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor. 34 Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut; între aceştia erau Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei”.

 

Pavel și-a folosit cunoștințele legate de convingerile atenienilor pentru a căuta un numitor comun cu ei și abia apoi a mers mai departe. Fără îndoială, atunci când îi abordăm pe oameni, cunoașterea convingerilor lor și căutarea unor numitori comuni pot fi o metodă eficientă de a le atinge inima.

 

Observăm, de asemenea, că Pavel folosește acest numitor comun pentru a ajunge apoi acolo unde dorea să ajungă: la învierea lui Isus și speranța oferită tuturor. Luca descrie reacțiile lor la cuvintele de încheiere ale lui Pavel despre înviere. Unii au luat această idee în râs, alții au spus că voiau să îl mai audă pe Pavel vorbind pe acest subiect, iar alții l-au crezut. Esențial este, din punctul nostru de vedere, că toți îl ascultaseră. Iar aceasta fusese speranța lui Pavel de la început.

 

Știm că unii oameni vor respinge Evanghelia, dar trebuie să facem tot posibilul ca, înainte de a o respinge, să înțeleagă ceea ce resping. Pavel, prin metoda lui de a lucra cu atenienii și prin folosirea strategică a ceea ce studiase și aflase despre ei, s-a asigurat că ascultau cu mintea deschisă faptul că exista un Dumnezeu pe care ei nu Îl cunoșteau, dar care îi crease. Acest Dumnezeu îi crease și voia să fie cunoscut de ei. El Se arătase îndurător față de ei, în ciuda ignoranței lor. Dar se apropia Ziua Judecății. Și, dacă toate acestea păreau prea greu de crezut, existau dovezi verificabile în învierea lui Hristos.

 

Acum, că oamenii auziseră și înțeleseseră mesajul, trebuiau să aleagă dacă aveau să îl respingă pe loc sau aveau să cerceteze mai departe. Iar unii chiar au cercetat în profunzime și au devenit urmași ai lui Isus (Faptele 17:34).

 

Implică-te!

În rugăciune, cere-I lui Dumnezeu să te îndrume precis cum să dai cel mai bine mărturie unei persoane inteligente și culte pe care o cunoști și care nu crede în Biblie.

 

Implică-te și mai mult!

Consideră rețelele de socializare un posibil „Areopag” în care să reprezinți Evanghelia în fața celor necredincioși, cu claritatea și înțelepciunea lui Pavel. Folosește mărturia ta personală, sub forma unui scurt discurs, pe baza conceptelor studiate ieri.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO