[miercuri, 29 noiembrie] Misiunea în beneficiul celor bogați
5. Citește Matei 19:16-22. Ce lecții putem învăța din acest fragment în care, spre deosebire de Nicodim, cineva nu L-a acceptat pe Domnul Isus?
Matei 19:16-22
„16 Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” 17 El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: ‘Ce bine?’ Binele este Unul singur. Dar, dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” 18 „Care?” I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; 19 să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 20 Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea. Ce-mi mai lipseşte?” 21 „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.” 22 Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii”.
Interacțiunea lui Isus cu tânărul conducător bogat ne arată cât de periculoasă poate fi capcana bogăției. Să luăm aminte la aceste cuvinte: „Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 19:24)! Aceasta, desigur, nu înseamnă că cei bogați nu pot fi mântuiți, ci doar că, dacă acești oameni nu sunt atenți, bunurile lor pot fi cu adevărat un impediment în calea mântuirii.
La sfârșit de tot, bogații și săracii se confruntă cu aceeași soartă: mormântul. Aceasta înseamnă că cei bogați au o la fel de disperată nevoie de mântuire ca oricine altcineva. Indiferent ce pot cumpăra, banii nu pot cumpăra scutirea de moarte. Această scutire vine ca un dar, oferit fără plată de Isus oricui îl cere prin credință. „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11:25).
6. Citește Luca 19:1-10. Care este elementul decisiv în acest fragment, care îl deosebește de fragmentul despre tânărul bogat?
Luca 19:1-10
„Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. 2 Şi un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameşilor, 3 căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. 4 A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă. 5 Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”. 6 Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie. 7 Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!” 8 Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit”. 9 Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. 10 Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.””
Zacheu a reacționat față de Isus așa cum, din nefericire, n-a reacționat și tânărul bogat. Observăm că Isus nu i-a spus lui Zacheu să vândă ce avea și să dea săracilor, așa cum i-a spus tânărului bogat. Isus trebuie să fi știut cât de legat era tânărul bogat de banii săi, de aceea i-a și spus ce i-a spus. În schimb, deși nu știm tot ce s-a discutat când Isus Se afla acasă la el, Zacheu a fost în mod evident convins de Isus și și-a dat seama că trebuia să facă anumite schimbări, mai ales legate de bunurile materiale pe care le deținea.
„Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16:26). Ce ar trebui să ne transmită aceste cuvinte?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO