Se scula dis-de-dimineață și aducea pentru fiecare din ei [copiii lui] o ardere-de-tot. (…) Așa avea Iov obicei să facă.
Iov 1:5
Ascultă ediția audio aici.
Când copiii mei erau foarte mici, îmi era greu să-mi iau timp pentru comuniunea cu Dumnezeu. Viața aglomerată de mamă mă ținea mereu în priză, așa că aveam foarte puțin timp să meditez. Într-o seară, înainte să mă culc, m-am rugat: „Doamne, am nevoie de o oră în plus pentru a o petrece cu Tine!” Dimineața următoare m-am trezit din cauza unui miros puternic de ars. M-am repezit din pat direct în bucătărie, ca să văd dacă aragazul fusese lăsat deschis. Deși simțeam un miros pregnant de fum, nu găseam sursa. M-am uitat la ceasul din bucătărie. Era 4 dimineața – exact cu o oră înainte de ora mea obișnuită de trezire.
În următoarele dimineți, Domnul a continuat să mă trezească în acest mod, până când mi-am format un obicei pe care îl am și acum. Ce timp binecuvântat a devenit acesta! Un timp în care aduc fiecare copil și nepot în fața Domnului. El înțelege îngrijorările oricărui părinte în privința copiilor săi și promite: „Eu nu te voi uita cu niciun chip! Iată că te-am săpat pe mâinile Mele. (…) Căci voi lupta împotriva vrăjmașilor tăi și voi scăpa pe fiii tăi” (Isaia 49:15-25).
Atunci când, uneori, copiii tăi par să rătăcească, te invit să te rogi mai stăruitor. „Rugăciunea și eforturile, eforturile și rugăciunea trebuie să fie ocupația vieții noastre” (Ellen G. White, Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 345).
Îți mulțumesc, Doamne, că tăria și înțelepciunea de a ne îndruma și influența familia nu stau în noi înșine, ci vin din puterea măreață a unui Mântuitor și Mijlocitor care a înviat!
