[luni, 25 septembrie] Răscumpărați pentru comunitate
2. În timp ce citești Efeseni 2, caută să răspunzi la următoarea întrebare: Ce a făcut Dumnezeu pentru noi prin Fiul Său, Isus Hristos?
Efeseni 2
„Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre 2 în care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. 3 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. 4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, 5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). 6 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, 7 ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. 8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. 9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. 10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele. 11 De aceea, voi, care altădată eraţi neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului, 12 aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. 13 Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. 14 Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea 15 şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace, 16 şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. 17 El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. 18 Căci prin El şi unii, şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. 19 Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, 20 fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. 21 În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. 22 Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul”.
„Dar Dumnezeu […]”. Aceste două cuvinte trebuie să fie cele mai încărcate de speranță cuvinte cunoscute de omenire. În Efeseni 2:1-10, Pavel descrie trecutul sumbru al ascultătorilor săi. Părtași la suferința întregii omeniri, ei erau înclinați spre răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Și ce a făcut Dumnezeu pentru ei și pentru noi? (1) Ne-a adus la viață prin Hristos – învierea Lui este a noastră. (2) Ne-a ridicat la cer cu Hristos – înălțarea Lui la cer este a noastră. (3) Ne-a așezat în cer, alături de Hristos – încoronarea lui Hristos este a noastră (2:4-7). Dumnezeu face toate aceste lucruri remarcabile nu pentru că noi am avea vreun merit, ci datorită harului Său (2:8,9) și intenționează ca toți credincioșii să locuiască în unitate cu Isus și să practice „faptele bune”.
Dacă Efeseni 2:1-10 ne învață să trăim uniți cu Isus, Efeseni 2:11-22 ne învață să trăim uniți cu semenii ca parte a bisericii Sale. Moartea lui Isus are beneficii atât pe verticală, în cadrul relației credinciosului cu Dumnezeu (2:1-10), cât și pe orizontală, în cadrul relației noastre cu alții (2:11-22). Prin crucea Sa, Isus distruge tot ceea ce îi separa pe credincioșii neevrei de cei evrei, inclusiv folosirea greșită a legii pentru a se mări prăpastia dintre ei (2:11-18). De asemenea, Isus construiește ceva – un templu nou, uimitor, alcătuit din credincioși. Neamurile, cândva excluse de la închinarea în locurile sfinte din templu, se unesc acum cu credincioșii iudei pentru a deveni una. Și noi devenim parte din biserica lui Dumnezeu, „un Templu sfânt în Domnul” (2:19-22). Prin harul lui Dumnezeu, ai privilegiul de a trăi această zi în unire cu Isus și cu frații tăi credincioși.
Efeseni 2:8-10 a jucat un rol în convertirea multora. Martin Luther a găsit în aceste versete un har care i-a cucerit inima și i-a inspirat și câteva afirmații centrale pentru Reformă: mântuirea vine numai prin credință, prin har, prin Hristos și numai spre slava lui Dumnezeu. În 1738, John Wesley predica la Universitatea Oxford, rostind un „apel din inimă” și „manifestul unei noi mișcări”. Textul lui? Efeseni 2:8. (Vezi A. Skevington „Wood, în Christian History” vol. 5, nr. 1, 1984.)
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
