[luni, 21 august] Ca niște copii ai luminii

 

 

Pavel scrie: „Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte, căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători” (Efeseni 5:6). El îi identifică pe cei care practică diferite păcate fără rușine sau pocăință: curvarii, stricații sau lacomii de avere (5:5) și apoi afirmă clar: cei care sunt în Hristos și meniți să facă parte din Împărăția Lui viitoare nu ar trebui să se comporte ca ceilalți (5:5). Acum Pavel își face griji cu privire la efectul „vorbe[lor] deșarte” – credincioșii ar putea fi înșelați prin cuvinte explicite cum că păcatul sexual nu ar fi interzis sau chiar ar putea fi atrași în astfel de păcate (5:6). Dacă ar fi astfel înșelați, avertizează Pavel, ar risca judecata lui Dumnezeu de la sfârșitul timpului, „mânia lui Dumnezeu” care vine „peste oamenii neascultători” (5:6).

 

Expresia „mânia lui Dumnezeu” este interesantă. Mânia, sau furia, lui Dumnezeu sugerează un contrast cu firea umană capricioasă, obișnuită (compară cu 4:31). Mânia divină este reacția justă a unui Dumnezeu îndelung răbdător și neprihănit la încăpățânarea omului de a face răul; nu este o reacție nebună, vulcanică la vreo infracțiune minoră. Mai mult, menționări ale mâniei divine apar cel mai des în contextul avertizărilor biblice inspirate cu privire la judecățile viitoare ale lui Dumnezeu (Apocalipsa 6:12-17; 16:1-16; 19:11-16). Dumnezeu ne avertizează cu privire la propriile Sale judecăți viitoare – un act de har, de vreme ce oamenii sunt „din fire copii ai mâniei” (Efeseni 2:3), supuși acelor judecăți.

 

2. De ce îi îndeamnă Pavel pe credincioși să nu se întovărășească cu păcătoșii? Efeseni 5:7-10

 

Efeseni 5:7-10

„7 Să nu vă întovărăşiţi dar deloc cu ei. 8 Odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. 9 Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. 10 Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului…”

 

Pavel îi îndeamnă: „Umblați deci ca niște copii ai luminii” (5:8) și „cercetați ce este plăcut înaintea Domnului” (5:10). Păgânii caută plăcerea prin „curvia sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere” (5:3). Scopul credinciosului este complet diferit: nu să se mulțumească pe sine, ci să Îl mulțumească pe Dumnezeu (compară cu Romani 12:1; 2 Corinteni 5:9; Evrei 13:21, unde apare același termen, eurestos,  „plăcut”). Credinciosul caută să reflecte sacrificiul de sine al lui Hristos („Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi”, Efeseni 5:2).

 

Care sunt câteva „vorbe deșarte” de care trebuie să ne ferim în zilele noastre?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO