[joi, 17 august] Bunătate (nu amărăciune)
Făcând referire la „ziua răscumpărării” (Efeseni 4:30), Pavel își invită cititorii să se gândească la folosirea vorbirii în contextul revenirii lui Hristos. Așadar, se poate înțelege că versetele 31 și 32 se referă la folosirea vorbirii în apropierea acestui mare eveniment.
5. În lumina revenirii lui Hristos, ce atitudini și comportamente legate de vorbire ar trebui eliminate? Ce ar trebui adoptat în schimb? Efeseni 4:31,32
Efeseni 4:31,32
„31 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. 32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos”.
În îndemnul final din acest pasaj (Efeseni 4:17-32), Pavel exprimă: o poruncă negativă (cum să nu fie), identificând șase vicii ce trebuie „să piară din mijlocul vostru” (4:31); o poruncă pozitivă (cum să fie), aceea de a fi buni, miloși și iertători (4:32) și o justificare, motivul pentru acestea. Credincioșii trebuie să se ierte unul pe altul „cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos” (4:32). Lista celor șase vicii începe și se încheie cu termeni generali: „orice amărăciune” și „orice fel de răutate”. Între aceștia apar alți patru termeni: „izbucnire”, „mânie”, „strigare” și „defăimare” (4:31, EDCR). Ultimul („defăimare”/„clevetire”) traduce cuvântul grecesc blasphemia, pe care limba română l-a preluat cu sensul de „defăimare a celor sfinte, a religiei, a divinității; hulă” (DEX). Dar termenul grecesc identifică o vorbire care Îl calomniază fie pe Dumnezeu, fie alți oameni: bârfă, ponegrire, clevetire. În listă, atitudinile (amărăciune, iuțime, mânie) par să se transforme într-o vorbire mânioasă (strigare, clevetire). În esență, Pavel „demilitarizează” vorbirea creștină. Atitudinile care duc la vorbirea mânioasă și strategiile retorice care o folosesc trebuie eliminate din arsenalul creștin. Comunitatea creștină va înflori și unitatea bisericii va crește (vezi Efeseni 4:1-16) numai acolo unde aceste lucruri sunt lăsate deoparte.
Vorbirea cu răutate trebuie nu atât de mult suprimată, cât înlocuită. Conversațiile și acțiunile noastre în familia lui Hristos și în afara ei nu trebuie să izvorască din mânie, ci să fie motivate de bunătate, milă și iertare, pe baza celui mai înalt standard dintre toate: iertarea pe care Dumnezeu ne-a dat-o prin Hristos (4:32). Pavel prezintă „iertarea pe verticală” (oferită de Dumnezeu nouă) ca model pentru „iertarea pe orizontală” (pe care ne-o oferim unul altuia; vezi Col. 3:13; Matei 6:12,14,15).
Gândește-te la puterea cuvintelor tale. Cum le poți folosi ca să înalțe, să încurajeze și să consolideze credința altora?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
