Studiu suplimentar

Studiul 12

Vineri , 18 martie 2011

„Căminul primilor noştri părinţi avea să fie un model pentru alte cămine, pe măsură ce copiii lor aveau să plece de lângă ei şi să stăpânească pământul. Căminul acela, înfrumuseţat chiar de mâna lui Dumnezeu, nu era un palat magnific. Oamenii, în mândria lor, îşi găsesc plăcerea în ridicarea de edificii strălucitoare şi costisitoare, glorificându-se prin lucrarea mâinilor lor. Dumnezeu însă l-a aşezat pe Adam într-o grădină. Acesta era căminul său. Cerul albastru era acoperământul lui, pământul, cu delicatele lui flori şi cu covorul ierbii de un verde viu, era podeaua, iar ramurile încărcate de frunze ale pomilor deosebit de frumoşi formau baldachinul lui. Pereţii lui erau plini cu cele mai strălucitoare podoabe – lucrarea mâinilor Marelui Artist. De jur împrejurul perechii sfinte, se găsea o lecţie valabilă pentru toate timpurile, şi anume că adevărata fericire nu se găseşte în satisfacerea mândriei şi în lux, ci în comuniunea cu Dumnezeu, prin lucrările create de El. Dacă oamenii ar da mai puţină atenţie la ceea ce este artificial şi ar cultiva o mai mare simplitate, ar fi mult mai aproape de scopul urmărit de Dumnezeu în crearea lor.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, pag. 49, 50

„Contactul continuu cu misterul vieţii şi dragostea faţă de natură, ca şi grija faţă de aceste obiecte frumoase ale creaţiunii lui Dumnezeu vor ascuţi mintea şi vor rafina şi înnobila caracterul.” – Ellen G. White, Căminul adventist, pag. 143

Întrebări pentru discuţie

1. Cum putem să ne asigurăm că nu suntem nişte închinători la natură, ci numai iubitori ai ei? Este dificil de făcut distincţie între aceste două atitudini? Natura este minunată, dar nu trebuie să uităm niciodată că ea nu ne poate mântui. Numai Dumnezeul care a creat-o ne poate mântui. De ce este esenţial să păstrăm adevărul acesta în minte?

2. Ce avem de spus, ca adventişti de ziua a şaptea, despre ocrotirea mediului? Cum ar trebui să răspundem la următoarea întrebare: „Noi ştim că Domnul vine în curând şi că lumea aceasta va fi distrusă şi refăcută complet. Prin urmare, ce rost are să ocrotim mediul?”

3. Este posibil ca progresele extraordinare din lumea ştiinţifică şi cele din cunoaşterea naturii să ne ajute să-L iubim mai mult pe Dumnezeu şi să apreciem mai mult puterea Sa? Cum anume? Dacă, în comparaţie cu oamenii din Antichitate, noi avem mai multe cunoştinţe, înseamnă că avem şi mai multe avantaje decât ei?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO