[vineri, 21 iulie]

 

 

Epistola către efeseni este străbătută de o narațiune care deseori este parțial repetată sau subînțeleasă. Principalele evenimente ale narațiunii sunt următoarele:

 

1. Alegerea oamenilor de către Dumnezeu „înainte de întemeierea lumii”/„ mai dinainte” (1:4,5,11).

 

2. Existența lor trecută, abandonată (2:1-3,11,12; 4:17-19,22; 5:8).

 

3. Intervenția lui Dumnezeu, prin Hristos, pentru a-i salva (1:7,8; 2:4-6,13-19; 4:1,20,21; 5:2,8,23,25,26).

 

4. Acceptarea Evangheliei de către oameni (1:12,13 și subînțeleasă în alte versete). Fiind cândva „fără nădejde” (2:12), ei au acum „o singură nădejde” spre care se îndreaptă (4:4; compară cu 1:18).

 

5. Viața prezentă ca ucenici. Trăind într-o perioadă plină de pericole și opoziție din partea puterilor răului, destinatarii epistolei pot apela la resursele oferite de Domnul lor înălțat (1:15-23; 2:6; 3:14-21; 4:7-16; 6:10-20).

 

6. În viitorul punct culminant al istoriei va fi fructificat rolul Duhului de „arvună” (1:13,14) sau pecete (4:30). În acest moment suprem, destinatarii vor fi răsplătiți pentru credincioșia lor, intrând în posesia „moștenirii” deja acordate lor în Hristos (2:7; 6:8,9) și, prin credința lor în Hristos, li se va acorda un loc în veacul viitor care Îl are în centru pe Hristos (1:21; 2:7,19-22; 4:13,15; 5:27).

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO