UN VIS ÎMPLINIT

Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.
Ieremia 29:11

Ascultă ediția audio aici.

Visul de a deveni asistentă medicală s-a născut în inima mea cu mult timp înainte de a descoperi școala creștină de la Cernica. Iar în momentul în care am aflat despre această școală (prin intermediul bisericii locale), o dorință de nestăpânit mi-a pătruns în suflet. Totuși, odată cu această dorință au apărut și temeri. Știam că nu am bani suficienți pentru taxă, cazare și alte nevoi. Dar mai știam că am un Prieten care oricând este dispus să mă ajute. Iar credința mea în El a fost răsplătită cu mult peste așteptările mele. Au fost și doi pastori care m-au încurajat foarte mult să încep cursurile la Cernica și Îi mulțumesc lui Dumnezeu, fiindcă știu că El mi-a scos în cale oameni buni și dornici să mă încurajeze și să-mi fie alături.

Am reușit să iau examenul de bacalaureat, iar până în toamnă am muncit mult. Am mers la orice ofertă de muncă pe care o prindeam fiindcă doream foarte mult să strâng suficiente resurse pentru a putea începe cursurile.

Pentru mine, Școala Postliceală Sanitară de la Cernica a fost o enormă binecuvântare. Eram venită la credință de aproape un an, și posibilitatea de a face parte dintr-un colectiv creștin era un vis împlinit.

În acel loc deosebit erau ore de rugăciune, întâlniri cu tinerii, cântări, se făceau plimbări în natură, multă părtășie și voie bună. Nu știam cum este să faci parte dintr-un colectiv cu tineri credincioși. Vechiul anturaj lumesc era altceva, iar inima mea tânjea să fie în mijlocul unor altfel de oameni, cu perspectiva vieții veșnice.

Aproape zilnic începeam orele cu cântări și rugăciune. Acest obicei frumos era o bucurie mare pentru mine. Faptul că începeam ziua cu Dumnezeu crea o atmosferă plăcută, care îmi inspira dorința de a învăța și de a fi cât mai atentă la cursuri. Mă simțeam înțeleasă, iubită, acceptată și susținută, chiar dacă nu luam întotdeauna nota 10. Tot ceea ce conta era dorința mea de a învăța și de a persevera.

„A fi coleg de lucru cu Dumnezeu este cea mai înaltă aspirație…” – Florence Nightingale