Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc (…), dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.
Galateni 2:20
Am crescut în Kilimanjaro, Tanzania, unde părinții și bunicii mei au fost luterani. Am iubit faptul că eram luterană. Mama mea cânta într-un cor. Tatăl meu era prezbiter în biserică. Mergeam la biserică în fiecare duminică.
Când m-am mutat în Statele Unite, la sfârșitul anilor 1990, l-am întâlnit pe soțul meu, John, și ne-am căsătorit. El era adventist, dar eu am continuat să merg la Biserica Luterană. Am hotărât că atunci când vom avea copii îi vom crește ca adventiști. După ce s-a născut primul nostru copil, m-am dedicat participării la biserică în fiecare Sabat. Dar nu s-a schimbat nimic în viața mea spirituală. Pastorul nostru la acea vreme a încercat să îmi vorbească despre cât este de important să urmez exemplul Domnului Isus și să fiu botezată, însă eu nu i-am acordat atenție, spunându-mi că fusesem deja botezată când eram un bebeluș, și că asta era îndeajuns. Dar gândul acesta nu m-a părăsit. A continuat să mă deranjeze, însă nu am făcut nimic.
Pe măsură ce băieții mei au crescut, am descoperit că deveneam adesea frustrată și mânioasă. Am continuat să caut răspunsuri la problemele mele de educație a copiilor și am început să mă rog cu alte mame. Devoționalele pe care le citeam în fiecare dimineață îmi erau de mare ajutor. Am învățat multe, însă problema botezului a început din nou să mă preocupe. Eu vreau să am copii care Îl ascultă și Îl urmează pe Isus, dar eu ce fac? M-am gândit să mă botez atunci când fiul meu cel mai mic și prietenii lui s-au botezat, dar am amânat din nou.
Când știi care este lucrul corect pe care trebuie să îl faci şi nu îl faci – asta este neascultare. Am înțeles că cel mai bun lucru pe care îl puteam face pentru copiii mei era să îmi predau întreaga inimă lui Isus. Așa că mi-am făcut curaj și i-am trimis un e-mail pastorului nostru, spunându-i că vreau să fiu botezată. Pe 15 ianuarie 2021 am fost botezată. Nu credeam că vor putea participa prea mulți oameni, din cauza pandemiei, dar am primit atât de mult sprijin! Soacra mea a urmărit botezul din Kenya alături de cumnata mea și copiii ei. Cumnații mei s-au conectat și ei online. Mama mea, surorile și fratele meu au urmărit și ei online. Femei din grupul meu de rugăciune au venit cu mașina de departe ca să fie prezente. A fost o zi binecuvântată! Copiii surorii mele au privit cu multă curiozitate. Mă rog ca într-o zi să le pot spune de ce am fost botezată în felul acesta, pentru ca și ei să poată afla despre adevăratul botez.