ȘCOALA PERIPATETICĂ A LUI ISUS

Împreună cu El (Isus) mergeau ucenicii Lui și norod mult.
Luca 7:11

Ascultă ediția audio aici.

Cu câteva secole înainte de lucrarea Domnului Isus, în Atena, marele filozof Aristotel înființa vestitul liceu cunoscut în istorie și ca „școala peripatetică”. Sensul original al denumirii derivă din termenul peripatoi (περίπατοι), care desemna colonadele arcadelor școlii din Atena unde Aristotel își învăța discipolii. Mai târziu s-a dezvoltat legenda că filozoful își învăța elevii obișnuind să facă plimbări cu ei, folosindu-se un cuvânt asemănător peripatetikos (περιπατητικός), cu sensul de a merge, a itinera.

Domnul Isus a folosit însă această metodă didactică prin excelență. Evangheliile ne descoperă că aceasta a fost modalitatea Lui de a-i învăța pe ucenici și mulțimile. Pe drumurile prăfuite ale Palestinei, pe malul mării, pe colinele dealurilor și ale munților, prin cetăți și sate, mergând, vorbind, făcând vindecări sau diverse acte mântuitoare, Isus educa încontinuu. Școala Lui nu avea orar fix, lecțiile se desfășurau indiferent de oră, loc sau condiții. Orice se întâmpla în prezența lui Isus însemna educație.

Educația creștină actuală ar trebui să privească la școala peripatetică a Marelui Învățător. Înțeleasă ca o ucenicie care se experimentează în toate ipostazele vieții, aceasta va aduce rezultate deosebite.

Când profesorul creștin conștientizează că el educă nu numai în timpul orei de clasă, ci și în pauză, pe holurile școlii sau în campus, în și după program, chiar și prin modul în care vorbește cu alții sau se îmbracă, va face din actul educațional un modus vivendi.

Un tânăr profesor va fi dispus să învețe de la colegii săi cu experiență. Văzând și făcând apoi la fel, ca ucenicii lui Isus, orice nouă zi de școală va fi pentru el ocazia unei educații continue – nu doar educația continuă formală, ci și cea informală vor dezvolta competențele profesorului.

Mergi și azi împreună cu Isus, învață de la El, iar apoi mergi împreună cu alții educându-i!