SMERENIA

El îi face pe cei smeriți să umble în tot ce este drept. El îi învață pe cei smeriți calea Sa.
Psalmii 25:9

Ascultă ediția audio aici.

Va trebui să înveți importanța lecției a ce înseamnă să fii un om înaintea lui Dumnezeu. Înseamnă să fii asemenea lui Isus, blând și smerit cu inima, să aperi interesele altora cu mai multă sfințenie decât le aperi pe ale tale. (…) Ea [această lecție] trebuie pusă în practică în viața ta de zi cu zi, arătând că n-ai fost un elev leneș sau greu de cap în școala lui Hristos (Letter 16, 1886).

Egoismul nu poate exista în inima în care locuiește Hristos. Dacă este nutrit, atunci el va pune stăpânire pe tot ce este înăuntru. Te va face să te conduci după înclinații mai degrabă decât după datorie, să faci din eul tău principala preocupare, să-ți satisfaci dorințele și să nu-ți refuzi nimic, în loc să cauți să fii o binecuvântare pentru alții. Nevoile și planurile tale vor fi puse atunci mai presus de orice altceva. (…) Adevărata fericire trebuie să fie găsită nu în satisfacerea tuturor dorințelor și în mulțumirea de sine, ci în învățătura lui Hristos. (…) Aceia care se încred în propria înțelepciune și care își urmează propria cale merg lamentându-se la orice pas pentru că povara pe care egoismul o pune asupra lor este foarte grea. (…)

Isus îi iubește pe cei tineri și dorește ca ei să aibă pacea pe care doar El le-o poate da. El îi invită să învețe de la El blândețea și smerenia inimii. Acest har prețios este atât de rar văzut la tinerii de astăzi, chiar și la aceia care mărturisesc a fi creștini. Propria cale li se pare dreaptă în ochii lor. Acceptând numele lui Hristos, ei nu acceptă și caracterul Lui…; de aceea, ei nu cunosc nimic din bucuria și din pacea care pot fi găsite în slujirea Sa (Youth’s Instructor, 21 noiembrie 1883).

Blândețea lui Hristos, manifestată în cămin, îi va face fericiți pe cei care locuiesc acolo; ea nu dă loc la ceartă, nu întoarce niciun singur răspuns mânios, ci liniștește temperamentul cel mai irascibil și degajă o amabilitate care este simțită de toți cei din cercul plin de farmec al familiei. Ori de câte ori este cultivată, ea face din familia de pe pământ o parte a acelei mari și unice familii de sus (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 22).