[miercuri, 3 mai] Mesia „stârpit”

 

 

Gabriel a început explicarea profeției de 490 de ani cu un eveniment extrem de important pentru Daniel și pentru evrei – porunca de reconstruire a Ierusalimului. Deși au fost date diferite decrete cu privire la Ierusalim, în Ezra 7, descoperim că decretul dat în 457 î.Hr. le-a permis evreilor nu numai să se întoarcă în țara lor natală, ci și să se organizeze ca o comunitate religioasă (vezi Ezra 7:13,27).

 

Este important să notăm că decretul lui Artaxerxes a fost dat în toamna anului 457 î.Hr. De la acest decret, din 457 î.Hr., și până la Mesia, potrivit lui Daniel aveau să treacă 69 de săptămâni, sau 483 de ani (69 x 7). Dacă începem cu anul 457 î.Hr. și ne deplasăm în timp după cronologia istorică, ajungem la anul 27 d.Hr.

 

Cuvântul Mesia înseamnă „Cel Uns”. În 27 d.Hr, Isus Hristos, Mesia, a fost botezat (vezi Matei 3:13-17). Daniel a prezis cu sute de ani înainte anul exact al botezului lui Hristos, vremea când Isus avea să Își înceapă cei trei ani și jumătate de lucrare.

 

6. Citește Romani 5:6-9 și Daniel 9:26. Ce adevăruri ne sunt descoperite aici?

 

Romani 5:6-9

„6 Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi. 7 Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. 9 Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu”.

 

Daniel 9:26

„După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile”.

 

„După aceste șaizeci și două de săptămâni Unsul va fi stârpit, și nu va avea nimic” (în KJV, „dar nu pentru Sine”) (Daniel 9:26). Unsul avea să fie „stârpit” sau crucificat. Versetul adaugă „dar nu pentru Sine”. Cu alte cuvinte, moartea lui Hristos pe crucea Calvarului a fost pentru noi, nu pentru El, de aceea Pavel a putut scrie: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8).

 

În Daniel 9:27 citim că, în mijlocul ultimei săptămâni, al ultimilor șapte ani, Hristos avea să facă „să înceteze jertfa și darul de mâncare”. În mijlocul acestei ultime săptămâni, în anul 31 d.Hr., Hristos a confirmat legământul veșnic prin sângele Său, murind pe cruce, iar sistemul jertfelor și-a pierdut întreaga semnificație profetică.

 

Aceste profeții descoperă că Hristos, Mesia, avea să fie crucificat și să pună capăt, astfel, semnificației profetice a sistemului jertfelor în primăvara anului 31 d.Hr. Aceste preziceri s-au împlinit în detaliu. Exact în ziua de Paște, când preotul jertfea mielul de Paște, Hristos, adevăratul Miel, a fost sacrificat pentru noi.

 

Având în minte cele scrise mai sus, citește Marcu 15:38 și Matei 3:15,16. Cum ne ajută aceste versete să înțelegem profeția din Daniel 9:24-27?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO