Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.
Ioan 8:12
În copilăria mea, primăvara în statul Maryland venea exuberantă și radiantă. Deasupra capului meu atârnau bolți de corni de Florida, cu flori roz și albe. La umărul meu erau cascade de forsiția însorite. Azalee de un roz aprins îmi înconjurau mijlocul. Când priveam în jos, albastrul aprins al zambilelor sclipea în jurul gleznelor. Iar la degetele de la picioare aveam petale groase, cerate, de brândușe, de un auriu strălucitor și un mov viu, croindu-și loc cu mândrie în atmosfera de primăvară. Ele păreau să râdă și să glumească înseninând lumea.
La maturitate, m-am mutat în Alberta, o zonă foarte aproape de prerie. Aici, primăvara este mai reținută. După cinci luni de zăpadă, ea începe să avanseze timid. Câțiva pași înainte, apoi o retragere rapidă, când viscolul înăbușe văzduhul. Unele zile însorite o încurajează să încerce din nou. Apoi vine o zăpadă care îi stopează progresul. Sunt unele zile când gâștele călătoare pășesc pe lacurile încă înghețate. Nu există culoare, nu este verdeață.
Apoi, zilele se lungesc, bobocii de pe ramuri se umflă și gheața de pe lac începe să dispară. Este momentul prielnic să cauți primele flori de primăvară.
Nu le vom găsi în straturile de flori ale vecinilor. În schimb, facem plimbări pe poteci noroioase pentru a găsi câte o pajiște însorită. Acolo, de la iarba încă maronie din cauza iernii, apar brândușele. Nu sunt la fel ca brândușele copilăriei mele. Nu sunt înveșmântate în auriu și mov regal; ele nu etalează petale groase, cerate.
Brândușele noastre timide de prerie mai sunt numite și flori pascale. Ele înfloresc în jurul Paștelui, perioada în care Hristos, întruchiparea mielului pascal, Lumina lumii, Și-a dat viața, pentru ca noi să scăpăm de întuneric și să trăim în lumina Sa.
Mă gândesc la El când văd acest vestitor al primăverii. Florile sunt mici. Petalele lor mov spre alb sunt subțiri și fragile. Lumina strălucește prin ele și luminează stamina care creează o coroană în centru. Întotdeauna simt că această floare radiază speranță. Nu este veselia brândușelor din copilăria mea; în schimb, îmi transmite solemna bucurie a reînnoirii. Bucuria învierii. Lumina vieții strălucește prin această floare. Vreau ca El să strălucească și prin mine.
