BUCURAȚI-VĂ DE BOGATELE COMORI ALE HARULUI!

Apoi să te bucuri, cu levitul și cu străinul care va fi în mijlocul tău, de toate bunurile pe care ți le-a dat Domnul, Dumnezeul tău, ție și casei tale.
Deuteronomul 26:11

Ascultă ediția audio aici.

Mulțumiri și laude trebuie aduse lui Dumnezeu pentru binecuvântările materiale și pentru orice ajutor pe care îl revarsă asupra noastră. Dumnezeu vrea ca fiecare familie pe care El o pregătește să locuiască în locașurile veșnice de sus să-I dea slavă pentru comorile bogate ale harului Său. Dacă în cămin copiii ar fi educați și instruiți să Îi fie recunoscători Dătătorului tuturor lucrurilor bune, atunci am vedea un element al harului ceresc manifestându-se în familiile noastre. Bucuria s-ar vedea în viața de familie și, venind din astfel de familii, tinerii ar aduce cu ei un spirit de respect și reverență în sălile de clasă și în biserică. În sanctuar, acolo unde Dumnezeu Se întâlnește cu poporul Său, s-ar manifesta grijă, respect pentru toate orânduirile închinării Sale și s-ar aduce laude și mulțumire pentru toate darurile providenței Sale. (…)

Fiecare binecuvântare materială ar fi primită atunci cu mulțumire și fiecare binecuvântare spirituală ar deveni de două ori mai prețioasă, pentru că percepția fiecărui membru al familiei a fost sfințită prin Cuvântul adevărului. Domnul Isus Hristos este foarte aproape de cei ce apreciază în acest fel darurile Sale pline de îndurare, care știu că toate lucrurile lor bune vin de la Dumnezeul nostru binevoitor, plin de iubire și de grijă, care Îl recunosc drept marele Izvor al oricărei mângâieri, Izvorul nesecat al harului (Manuscript 67, 1907).

Dacă ne-am exprima mai mult credința, dacă ne-am bucura mai mult de binecuvântările pe care știm că le avem – mila cea mare și iubirea lui Dumnezeu – atunci am avea mai multă credință și bucurie. Nicio limbă nu poate exprima, nicio minte mărginită nu își poate imagina binecuvântările ce decurg din aprecierea bunătății și iubirii lui Dumnezeu. Chiar aici, pe pământ, putem avea o bucurie asemenea unei fântâni ce nu seacă niciodată pentru că este alimentată de izvoare ce curg de la tronul lui Dumnezeu (Review and Herald, 2 iunie 1910).