Iosif în robie
Studiul 8
Luni , 14 februarie 2011
Citeşte Geneza 37,19-28 şi Geneza 39,12-20 şi încearcă să te pui în locul lui Iosif. Imaginează-ţi cât de descurajat a fost el. Gândeşte-te cât de îndreptăţit era să se lase pradă mâniei şi ranchiunei. Biblia nu aminteşte în detaliu care au fost simţămintele lui, dar nu este dificil să ne închipuim cât de mult a suferit din cauza trădării şi a vicleniei fraţilor lui.
Geneza 37
19. Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise! 20. Veniţi acum să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui.” 21. Ruben a auzit lucrul acesta şi l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!” 22. Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge; ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustiu şi nu puneţi mâna pe el.” Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său. 23. Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el. 24. L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea. 25. Apoi au şezut să mănânce. Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată de ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător şi smirnă, pe care le duceau în Egipt. 26. Atunci Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom câştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem sângele? 27. Veniţi mai bine să-l vindem ismaeliţilor şi să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.” Şi fraţii lui l-au ascultat. 28. La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut, cu douăzeci de sicli de argint, ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.Geneza 39
12. ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână şi a fugit afară din casă. 13. Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână şi fugise afară, 14. a chemat oamenii din casă şi le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare. 15. Şi, când a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.” 16. Şi a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui. 17. Atunci i-a vorbit astfel: „Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine. 18. Şi, cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.” 19. După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău”, stăpânul lui Iosif s-a mâniat foarte tare. 20. A luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel, Iosif a stat acolo, în temniţă.Totuşi Iosif a apelat la Domnul în această conjunctură şi, în cele din urmă, răul s-a transformat în bine. După ce a fost vândut de fraţii lui, Iosif a trăit experienţa convertirii şi a cunoscut o relaţie mai apropiată cu Dumnezeu. „I se povestise despre făgăduinţele lui Dumnezeu făcute lui Iacov şi cum fuseseră ele împlinite – cum, atunci când a fost nevoie, îngerii lui Dumnezeu au venit să-l înveţe, să-l mângâie şi să-l ocrotească. El fusese învăţat despre iubirea lui Dumnezeu, manifestată în faptul că le-a dat oamenilor un Răscumpărător. Toate aceste lecţii preţioase îi veneau acum cu putere în minte. Iosif credea că Dumnezeul părinţilor săi va fi şi Dumnezeul său. Atunci şi acolo, el s-a consacrat pe deplin lui Dumnezeu.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 213, 214
Experienţa acuzării pe nedrept şi a întemniţării i-a deschis calea spre curtea lui Faraon, unde avea să îndeplinească misiunea de a salva multe suflete şi de a-şi ajuta poporul.
3. Ce ne spun textele de mai jos despre faptul că împrejurările rele ne pot aduce un bine?
Rom. 5,3-5
3. Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, 4. răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. 5. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.2 Cor. 1,3.4
3. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, 4. care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!2 Cor. 1,8.9
8. În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. 9. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii.2 Tim. 1,11.12
11. Propovăduitorul şi apostolul ei am fost pus eu şi învăţător al Neamurilor. 12. Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri; dar nu mi-e ruşine, căci ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea.Dumnezeu nu vrea să suferim în zadar. Dimpotrivă, în locul pe care Isus ni-l pregăteşte în cer nu există nici urmă de durere şi lacrimi (Apocalipsa 21,4). Însă, până la împlinirea acestei făgăduinţe, avem certitudinea că durerea este calea prin care învăţăm anumite lucruri: dezvoltarea caracterului, împreuna simţire, smerenia, ucenicia, cunoaşterea binelui şi a răului. Deşi ne este greu să admitem că suferinţa are anumite beneficii, mai ales dacă trecem printr-o încercare, putem să cerem de la Dumnezeu tăria de a face faţă încercării.
Apocalipsa 21
4. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”Ai trecut până acum printr-o încercare teribilă, care până la urmă ţi-a adus un bine? Cum te poate ajuta această experienţă să ai încredere în Domnul în orice problemă, chiar dacă suferinţa pare a fi inutilă?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
